![]() |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ |
ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ |
|
Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõnoile condi?ii ale mediului extern. Ca urmare a unor stresuri prelungite corticosuprarenala produce cantit??i mari de ACTH ?i mai mul?i corticosteroizi; brusc cre?te activitatea sistemului nervos simpatic ?i se inhib? procesele colinergice în sistemul nervos parasimpatic. Stresul puternic ?i ca urmare ACTH au un efect de frânare în toate fazele de reproduc?ie: se produce dereglarea ciclicit??ii sexuale ?i blocarea ovula?iei prin sistarea eliber?rii gonadotropinelor. Cantit??ile excesive de corticosteroizi conduc la transformarea progesteronului în testosteron, ceea ce determin? sc?derea func?iei ovarelor ?i apare sterilitatea. Valori mari de corticosteroizi plasmatici favorizeaz? evolu?ia chi?tilor ovarieni. Uterul femelelor negestante, în condi?ii fiziologice normale, elaboreaz? substan?e luteolitice – prostaglandine, PG, care provoac? regresia corpului galben. În cazul afec?iunilor uterine (endometrite) elaborarea PH-lor se reduce, corpul galben nu involueaz? ?i, astfel, survine anafrodizia ?i sterilitatea femelelor. Anatomia ?i topografia aparatului genital mascul Morfologia ?i topografia aparatului genital mascul Aparatul genital mascul îndepline?te rolul de a genera game?i masculini (sparmatozoizi) ?i a elabora hormoni androgeni, iar prin organul copulator – de a depune materialul seminal în c?ile genitale femele. El este alc?tuit din: > gonada mascul? (testiculul); > conductele (c?ile) spermatice, compuse din epididim, cananul deferent, canalul ejaculator ?i uretr?; > glandele anexe ale aparatului genital: veziculele seminale, prostata, glandele bulbo-uretrale; > organul copulator – penisul. Testiculul ?i bursele testiculare Testiculele (testis, orchis, digymis) sunt organe pereche, evaginate din cavitatea abdominal? ?i sunt suspendate de cordonul testicular, situându-se în bursele testiculare. Coborârea testiculului prin traiectul inghinal în scrot se face în termeni diferi?i: > la 10-11 luni de gesta?ie la f?tul cabalin; > la 3,5-4 luni la f?tul taurin; > la 2-2,5 luni la ovine; > la 3 luni la porcine; > la 7-21 zile dup? f?tare la câine. Bursele testiculare sunt dispuse, la mamiferele domestice, în regiunea inghinal? (la taur, berbec, ?ap, arm?sar) sau subanal? (la vier, câine, iepure) ?i rezult? din suprapunerea a cinci învelitori: scrotul, dartosul, celuloasa, cremasterul ?i fibro-seroasa. Aceste forma?iuni pot fi sistematizate, ?inând seama de originea ?i raporturile dintre ele, în trei tunici distincte: extern?, mijlocie ?i intern?. Tunica extern? este format? din dou? înveli?uri strâns unite ce provin din pielea ?i ?esutul hipodermic din aceast? zon?, scrotul ?i dartosul. Scrotul este constituit din piele fin? mai mult sau mai pu?in pigmentat? ?i acoperit? cu p?r, în func?ie de specie sau ras?. Scrotumul este bogat în glande sebacee ?i sudoripare ?i constituie o singur? pung? pentru ambele testicule. Pe linia median? se remarc? un rafeu, care corespunde aderen?ei septumului interdartoic ?i care împarte punga scrotal? în dou? jum?t??i ovoide. Prin fa?a sa intern? scrotul este în contact cu dartosul. Dartosul continu? tunica abdominal? în regiunea testicular?, emite septumul dartoic, care separ? cavitatea dartoic? în dou? p?r?i; la suprafa?a scrotal? septumul dartoic corespunde rafeului median. Din punct de vedere structural, dartosul este constituit din ?esut conjunctiv în care se g?sesc numeroase fibre musculare netede ?i fibre elastice, a c?ror contrac?ie determin? reducerea în volum a burselor scrotale, contribuind astfel la reglarea termic? atât de necesar? spermiogenezei. Tunica medie (fascia lamelat? Cowper) este format? din ?esut conjunctiv orientat ?i prezint? continuarea la acest nivel a fasciei mu?chiului oblic extern ?i fasciei profunde, continuându-se posterior cu fascia perineal? profund?. Este un ?esut de leg?tur? între tunica dartoic? ?i teaca vaginal?. Pe suprafa?a sa intern? se g?se?te mu?chiul cremaster care se descinde din mu?chiul oblic intern al abdomenului ?i este format din fibre striate. Este un mu?chi puternic, constituind o învelitoare incomplet? pe fa?a postero-lateral? a tunicii vaginale. Contractarea acestui mu?chi determin? ridicarea brusc? a testiculului ?i tecii vaginale în traiectul inghinal. Tunica intern? este constituit? din teaca vaginal? comun? sau fibro seroas?. Deriv? din fascia transvers? ?i peritoneul parietal ?i are o structur? dubl?: fibroasa sau teaca spermatic? intern?, care provine din evaginarea fasciei transversale a abdomenului; seroasa, care provine din peritoneul parietal ?i c?ptu?e?te fa?a intern? a fibroasei. Seroasa se r?sfrânge cranial ?i îmbrac? testiculul, cordonul vascular ?i canalul deferent constituind foi?a visceral? ?i mezoul vaginal. Între tunica fibroas? ?i cea seroas? se g?se?te mu?chiul cremaster intern, format din fibre netede. Tunica vaginal? comun? constituie o pung? piriform? prezentând un corp, un gât ?i un orificiu. Corpul tunicii vaginale este o cavitate larg? numit? cavitatea vaginal? (cavium vaginale) în care se g?se?te testiculul, epididimul ?i por?iunea vaginal? a canalului deferent. Gâtul tunicii vaginale reprezint? un conduct alungit, care prin inelul vaginal ?i canalul inghinal comunic? cu cavitatea peritoneal?. În gâtul tunicii vaginale (canalul vaginal) se g?se?te cordonul vasculo-nervos, canalul deferent ?i vase limfatice (cordonul testicular). Tunica vaginal? comun? trece pe testicul ?i concre?te cu el, constituind tunica vaginal? proprie (tunica vaginalis propria), care, la rândul s?u, este concrescut? cu albugineea (tunica albuginea testis), o membran? fibroas? ce acoper? testiculul. Testiculele diferitor specii de animale se deosebesc ca form?, volum ?i greutate. La taur, berbec ?i ?ap ele sunt elipsoidale; la arm?sar – ovoide; vier ?i câine au o form? oval?. Testiculul taurului este voluminos având o greutate de 250-350g ?i lungimea de 12-14cm; testiculul berbecului ?i ?apului – respectiv 200-300g ?i 10-12cm; testiculul arm?sarului – 200-250g ?i 10-12cm; testiculul vierului – 400-500g ?i 11-12cm. Albugineea trimite spre interiorul testiculului septuri de ?esut conjunctiv, care împart testiculul în lobuli. Septurile, prin convergen??, în zona central? a gonadei ?i spre marginea epididimar? a testiculului, dau na?tere mediastinului testicular (mediastinum testi) sau corpului Highmore. Fiecare testicul con?ine 300-400 lobuli cu parenchim. Pe sec?iune parenchimul testicular la taur apare de culoare galben? sau galben-roz?; la berbec ?i ?ap – alburie; la arm?sar – cafeniu-deschis?; la vier – cafeniu- surie ?i la câine – cafenie. Unitatea morfo-func?ional? a testiculului este reprezentat? de tubul seminifer. Fiecare lobul testicular con?ine 3-4 tubi seminifer, cu un calibru de 200-300 microni ?i o lungime de 0,5-1,75m, ceea ce asigur? o suprafa?? mare de produc?ie spermatic?. Fiecare tub seminifer prezint? un cap distal orb (spre albuginee); la extremitatea mediastinal? se une?te cu ceilal?i 2-3 tubi seminiferi care se g?sesc într-un lobul testicular, dând na?tere la tubii drep?i. Dup? ce descriu un traseu scurt (0,5mm), tubii drep?i p?trund în corpul Highmore formând, dup? anastomoz?, re?eaua lui Haller sau rete testis, care se orienteaz? spre polul de ata?are a capului epididimului la testicul. Re?eaua canalicular? din rete testis se simplific? la 12-23 canale, numite conurile eferente (ductus efferens), care prin confluare dau na?tere por?iunii ini?iale a epididimului. Lungimea total? a tuturor canalelor seminifere atinge 6000m. În ?esutul conjunctiv dintre tubii seminiferi sunt localizate celulele intersti?iale, dispuse în gr?mezi în jurul vaselor sanguine, care formeaz? glanda diastematic? a lui Leydig, gland? endocrin? de tip difuz, cu func?ie de a elabora androgeni. Histologic tubii seminiferi prezint?: . membrana bazal?, fin?, elastic?, înt?rit? la exterior de fibre conjunctive, unite prin fibre oblice, printre care se g?esc fibre musculare netede care, prin contrac?ia lor, contribuie la eliminarea spermiilor; . epiteliul seminal, format din celulele germinale ?i celulele Sertoli. În perioada genital? celulele Sertoli au o form? primatic?, dispuse într- un singur rând pe membrana bazal?, cu vârful spre lumenul tubului seminifer. La polul apical, celulele Sertoli prezint? numeroase înfund?turi, adânci ?i neregulate, în care sunt a?ezate celulele liniei seminale. Celulele Sertoli au un rol de nutri?ie a celulelor seminale, constituie un suport, îndeplinesc o func?ie fagocitar? a resturilor celulare ?i secret? estrogeni. Celulele seminale se g?sesc în celulele Sertoli, cele mai pu?in evoluate (spermiogoniile) c?tre baza epiteliului ?i cele mai evoluate spre lumenul tubului seminifer. Linia seminal? din celulele Sertoli este reprezentat? de spermiogonii, spermiocite primare ?i secundare, spermide ?i spermi. Canalul epididimar. Toate conurile eferente se unesc într-un canal flexuos, lung, care contureaz? baza structural? a epididimului. Epididimul (epididymis) este un organ alungit, prezint? trei forma?iuni: capul, corpul ?i coada. La taur, berbec ?i ?ap epididimul prezint? un cap foarte dezvoltat ?i turtit, care acoper? extremitatea superioar? a testiculului. Corpul epididimului ader? mult la marginea posterioar? a testiculului. Coada epididimului, aderent? la extremitatea inferioar? a gonadei, formeaz? un apendice rotunjit ?i se deta?eaz? de testicul. Aceast? form? a cozii epididimului, la rumeg?toare, permite rezec?ia în scopul cre?rii masculilor genitostimulatori. La arm?sar, vier ?i câine epididimul acoper? marginea dorso-lateral? a testiculului. Coada epididimului la aceste specii (vier ?i câine) este dispus? la polul postero-superior al gonadei. Capul epididimului este reprezentat de conurile eferente care se unesc într-un canal flexuos – canalul epididimar (ductus epididymis). Canalul epididimar, foarte flexuos, constituie baza structural? a corpului epididimar ?i este lung de 7-8m la berbec, 40-50m la taur, 70-80m la arm?sar ?i 64m la vier. Pe m?sur? ce se apropie de coada epididimului, flexiunile sunt mai pu?ine, iar lumenul devine mai larg, astfel încât canalul epididimar devine un adev?rat depizit pentru spermi, 76% din ace?tia g?sindu-se în coada epididimului. Canalul epididimar, în afara func?iei de transport ?i depozitare, asigur? maturarea. Procesul de maturare are loc în medie 7-9zile. Canalul epididimar este format dintr-un epiteliu pseudostratificat ciliat ce se g?se?te pe o membran? bazal? sub care se observ? o lam? sub?ire de ?esut conjunctiv. Musculoasa este reprezentat? de un strat muscular neted circular, care devine mai gros spre coada epididimului. Celulele epiteliului epididimar au un rol secretor. La nivelul cozii epididimului canalul epididimar se l?rge?te ?i, f?r? o delimitare precis?, trece în canalul deferent, care intr? în compozi?ia cordonului testicular. Cordonul testicular (funiculus spermaticus), este organul de suspendare al gonadei mascule ?i este format din artera ?i vena testicular?, filete nervoase, cremasterul ?i canalul deferent. Este acoperit în totalitate de peritoneul visceral. Lungimea cordonului testicular variaz? în raport cu specia animalelor ?i pozi?ia testiculelor. Astfel, la rumeg?toare, funiculul testicular este relativ lung, iar la cabaline – scurt. Vierul, câinele ?i iepurele au un cordon testicular lung. Canalul deferent (ductus deferens) este un conduct lung, aproape rectiliniu, care ia na?tere la nivelul cozii epididimului din canalul epididimar, f?r? o delimitare precis?, trece pe la nivelul marginii epididimare a testiculului, particip? la formarea cordonului testicular ?i p?trunde în cavitatea abdominal? prin inelul inghinal superior, orientându- se spre gâtul vezicii urinare ?i deschizându-se în uretr?. Canalul deferent are trei por?iuni: funicular?, abdominal? ?i pelvian?. În zona dorsal? a vezicii urinare, la taur, berbec, ?ap ?i arm?sar canalul deferent formeaz? o dilata?ie alungit? (ampula ductus deferentis) cu o lungime de 12-15cm ?i diametrul de 4-8mm. La taur u?or se palpeaz? prin explora?ie transrectal?. Aceast? forma?iune lipse?te la vier ?i este redus? ca volum la câine. La taur, berbec ?i ?ap ampulele deferen?iale servesc ca rezervor pentru acumularea spermiilor în perioada excita?iei sexuale ?i, prin masajul lor, se poate provoca ejacularea. Histologic canalul deferent prezint? o mucoas? c?ptu?it? cu celule de tip glandular (la vier lipsesc), un strat muscular ?i o seroas?. Celulele glandulare elimin? un secret care se înl?tur? la spermi în timpul ejacul?rii. Canalul ejaculator. Este por?iunea terminal? a c?ilor genitale propriu- zise ?i rezult? din unirea extremit??ii caudale a canalului scurt de câ?iva milimetri ?i lipse?te la speciile care nu au glande seminale (carnivore, roz?toare). Fiecare canal ejaculator se deschide la nivelul unui pliu longitudinal al mucoasei uretrale. Uretra este un conduct comun al aparatului genital ?i celui urinar; uretra la mascul are dou? por?iuni: uretra intrapelvin? ?i uretra extrapelvin?. Por?iunea intrapelvin? este delimitat? anterior de gâtul vezicii urinare ?i, posterior, de arcada ischiatic?. Se g?se?te pe plan?eul bazinului ?i este în contact strâns cu glandele anexe ale aparatului genital. Peretele uretrei pelvine este format din mucoas?, stratul vascular (cavernos) ?i musculoas?. Stratul cavernos este structurat dintr-un plex bogat de vene foarte ramificate ce prezint? un adev?rat ?esut erectil. În ?estutul conjunctiv dintre vene se g?sesc numeroase fibre musculare netede. În timpul excita?iei sexuale corpul cavernos se umple cu sânge, se umfl? ?i, ca rezultat, lumenul uretrei se l?rge?te, înlesnind deplasarea spermei. Por?iunea extrapelvin? sau uretra penian? se întinde de la arcada ischiatic? pân? la vârful penisului, unde se deschide prin meatul urinar. Glandele anexe ale aparatului genital mascul Aparatul genital mascul este dotat cu o serie de glande cu secre?ie extern?, care asigur? prin produsul lor formarea spermei. Aceste glande, în cea mai mare parte, sunt a?ezate la nivelul uretrei intrapelvine: glandele seminale, prostata ?i glandele bulbo-uretrale. În peretele uretrei peniene se g?sesc o serie de glande mici, glandele lui Littre. Glandele anexe ale aparatului genital mascul sunt endocrine dependente. Se dezvolt? la pubertate ?i involueaz? foarte mult dup? castrare. Glandele seminale (glandulae vezicularis) sunt forma?iuin pare a?ezate pe de o parte ?i de alta a canalelor deferente, deasupra gâtului vezicii urinare (lipsesc la carnivore ?i roz?toare). La arm?sar glandele seminale au aspectul unor pungi piriforme lungi de 10- 15cm ?i cu un diametru ce poate atinge lungimea de 3-6cm. La taur glanda este foarte doselat?, de culoare cenu?ie, lung? de 12-15cm, lat? de 3-4cm ?i groas? de 2-3cm; la berbec ?i ?ap glandele seminale au lungimea de 4-5cm ?i respectiv – 3-4cm. La vier glanda seminal? este cea mai voluminoas? dintre glandele accesorii ale aparatului genital (12-15cm în lungime). Peretele glandei seminale este format din trei straturi: mucoasa, musculoasa ?i adventicea. Glandele reprezint? o larg? cavitate central?, c?ptu?it? cu un epiteliu cu numeroase cripte în care se deschid glandele de tip tubulo-alveolar. Musculoasa este format? din dou? straturi foarte fine de fibre musculare netede (intern circular ?i extern longitudinal) ?i are rolul de a elimina secre?ia. Adventicea este reprezentat? de un strat sub?ire de ?esut conjunctiv ?i con?ine o serie de microganglioni simpatici. Glanda prostat? (gl. prostata) este o forma?iune impar?, prezent? la toate speciile, a?ezat? în fa?a cranio-dorsal? a uretrei intrapelvine. Glanda este format? din corpul prostatei (fac excep?ie berbecul ?i ?apul) ?i por?iunea diseminat? (cu excep?ia arm?sarului). La arm?sar prostata, foarte bine dezvoltat?, este de culoare galben? ?i formeaz? doi lobi laterali volumino?i (5-8cm lungime, 3-5cm l??ime) ?i un istm. La taur corpul prostatei este redus, lung de 1,5cm, lat de 3-4cm ?i gros de 1,5cm; por?iunea diseminat?, gland? de tip tubulo-alveolar, se întinde pe toat? lungimea uretrei pelvine. La berbec ?i ?ap glanda este reprezentat? exclusiv prin tubulo-acinii disemina?i radial în peretele uretrei. La vier prostata este format? dintr-un corp prostatic foarte mic 2-3cm ?i 25g greutate) ?i o por?iune diseminat?. Prostata î?i vars? con?inutul în uretr? prin intermediul a 10-20canale excretoare. Glandele bulbouretrale (gl. bulbourethralis) sunt pare, de form? ovoidal? ?i se g?sesc de o parte ?i de alta a uretrei, imediat înaintea arcadei ischiatice. Lipsesc la câine. La arm?sar ?i taur glanda bulbo-uretral? este de m?rimea unei nuci (2,8-3cm) în lungime ?i 1,8-2cm în grosime). Palpa?ia acestor glande prin traversul rectului e imposibil?, deoarece sunt acoperite de mu?chiul bulbo-cavernos. La berbec ?i ?ap glandele bulbourentrale sunt de 2-2,5 ori mai mici. Glanda bulbo-uretral? este foarte dezvoltat? la vier. Are form? conic?, turtit? dorso-ventral ?i se întinde de la arcada ischiatic? pân? la vârful vezicii seminale (are 12- 18cm în lungime, 3-5cm în l??ime ?i 2-3cm în grosime). Greutatea glandei este de 150-200g. La arm?sar, taur, berbec ?i ?ap secre?ia bulbo-uretral? e de o consisten?? apos-seroas?. La vier consisten?a este vâscoas?. Canalele excretorii se deschid în canalul uro-genital. Penisul (penis) sau organul copulator al masculului este alc?tuit din r?d?cin?, corp ?i gland penian. R?d?cina penisului este alc?tuit? din dou? ramuri (bra?e), care se inser? pe jum?tatea corespunz?toare a arcadei ischiatice ?i este acoperit? de mu?chiul ischiocavernos. Ramurile, unindu-se, dau na?tere corpului penian. Corpul penisului are o form? rectilinie (la rumeg?toare ?i suine prezint? o dubl? inflexiune – S- ul penian) ?i este orientat înainte, printre coapse pân? la regiunea ombilical? (la motan ?i iepuroi penisul este orientat caudal). Corpul penian, constituit din corpul cavernos, uretr? ?i corpul spongios al uretrei, are o form? cilindric?, u?or turtit? lateral. Se afl? în raport cu marginea sa superioar?, cu peretele ventral al bazinului ?i abdomenului. Marginea sa inferioar? este rotunjit? ?i ad?poste?te uretra spongioas?, acoperit? în totalitate de mu?chiul bulbocavernos la arm?sar ?i numai par?ial la celelalte specii. La exterior corpul penisului este acoperit de o tunic? fibroas? – albugineea, sub care se g?sesc doi corpi cilindrici caverno?i, delimita?i de un sept penian conjunctiv. Septul penian este complet la carnivore ?i iepure ?i incomplet sau perforat de numeroase orificii la celelalte mamifere domestice. În ?an?ul ventral se afl? uretra ?i corpul spongios periuretral. Ca structur? histologic?, corpul cavernos este dotat cu o albuginee extern? groas?, format? din fibre colagene ?i elastice, dispuse în dou? straturi: circular intern ?i longitudinal extern. Din albuginee ?i septum se deta?eaz? trabecule care formeaz? cavit??i (caverne) c?ptu?ite cu un endoteliu. Cavit??ile trabeculare, mici la periferia corpului cavernos ?i lungi în profunzime, sunt interpuse între arterele aferente ?i unele aferente, endoteliul lor fiind o continuare a endoteliului vascular. Corpul spongios al penisului (?esutul spongios uretral) este dispus în jurul uretrei, fiind îmbr?cat de o albuginee fin? care con?ine, pe fa?a sa intern?, fibre musculare netede dispuse circular. Cavit??ile sanguine sunt delimitate de trabecule conjunctive constituite din fibre elastice, celule musculare netede ?i fibre rare de colagen ?i sunt c?ptu?ite la interior de un endoteliu. Ele se deschid în plexul venos al mucoasei uretrale. Raportul dintre cavernele ?esutului erectil ?i scheletul conjunctiv trabecular al corpului cavernos determin? dou? tipuri de penis: tipul fibroelastic ?i tipul cavernos-muscular. Tipul de penis fibro-elastic este caracterizat prin dominarea scheletului trabecular conjunctiv ?i a unei albuginei groase, pu?in extensibil?. Penisul este lung, formeaz? o flexur? sigmoidal?, are o rigiditate sporit?, iar erec?ia este asigurat? de desfacerea S-ului penian (rumeg?toare, suine). Penisul de tip cavernos-muscular are un ?esut cavernos mai dezvoltat ?i o albuginee mai sub?ire. Structurile erectile în stare de repaus sunt moi ?i compresibile, iar în timpul erec?iei penisul devine dur, se alunge?te ?i se m?re?te în volum. Extremitatea anterioar? a penisului constituie glandul (capul penisului) ?i este reprezentat de o forma?iune mai mult sau mai pu?in evident? (în func?ie de specie), delimitat? de restul penisului printr-o u?oar? strangula?ie, colul glandului. Uretra, care se deschide la polul apical al capului penisului, la unele specii prezint? o prelungire - processus uretrae. La arm?sar penisul are forma cilindric?, cu o lungime de 50-60cm în repaus ?i 80-90cm în erec?ie; diametrul în repaus este de 4-6cm, iar în erec?ie poate ajunge la 8-10cm. Por?iunea liber? a penisului este acoperit? de un tegument sub?ire, de culoare neagr? sau marmorat?; la baza cavit??ii furoului formeaz? un pliu circular – inelul prepu?ial. Glandul este bine dezvoltat, prezint? un corp cavernos desinest?t?tor, de aspectul unei ciuperci, devine foarte voluminos în erec?ie. În cazul în care erec?ia glandului se produce înaintea intromisiunii, aceasta nu mai poate avea loc din cauza dimensiunii exagerate a glandului. Glandul este separat de restul por?iuini libere printr-un col evident ?i prezint? circular o margine proeminent? – coroana glandului. Pe partea sa anterioar? se g?se?te o adâncitur? – fosa glandului, în care se g?se?te por?iunea terminal? a uretrei – procesul uretral, lung de 2-2,5cm. Penisul taurului este lung de 100-170cm, dar este sub?ire în compara?ie cu cel al arm?sarului. Înainte de a se angaja între bursele testiculare, formeaz? o dubl? inflexiune – "S"-ul penian, pe curbura inferioar? a c?ruia se ata?eaz? cei doi mu?chi netezi retractori ai penisului. La taur, pe gâtul glandului, slab dezvoltat, este un ligament, care este orientat c?tre capul penisului, în stânga. Procesul uretral nu dep??e?te glandul penian. La berbec ?i ?ap glandul este mai bine dezvoltat, asimetric ?i prezint? la nivelul gâtului doi tuberculi. Uretra dep??e?te mult glandul (cu 3-4cm), formând un apendice vermiform. Glandul la ?ap are numai un tubercul stâng, iar apendicele vermiform este mai scurt. Penisul la vier este lung de 50-60cm, de tipul fibro-elastic, formeaz? "S"-ul penian, dar acesta este situat înaintea burselor testiculare. Por?iunea liber? a penisului, lipsit? de gland, este u?or ascu?it? ?i r?sucit? spre stânga, în form? de sfredel. Aceast? structur? faciliteaz? p?trunderea penisului printre papilele cervixului scroafei. În timpul actului coital, ejacularea efectuându-se intrauterin. Organul copulator al câinelui prezint? deosebiri esen?iale. Este lung de 15-20cm, por?iunea liber? reprezentând cam jum?tate din lungimea total?. Corpul cavernos, baza anatomic? a por?iunii fixe a penisului, are o form? conic?, cu un ?an? ventral în care se g?se?te uretra, un rafeu longitudinal complet (doi corpi caverno?i). La nivelul por?iunii libere, corpul cavernos este înlocuit de osul penian cu lungimea de 8-12cm, care are form? conic?, este prev?zut cu un jgheab longitudinal ventral pentru uretr? ?i se termin? anterior printr-un cordon fibros ce ajunge pân? la vârful penisului. Osul penian este acoperit în totalitate de expansiunea ?esutului erectil (spongios) al uretrei care formeaz? un gland foarte dezvoltat. Glandul se îngusteaz? la mijloc, formând astfel partea anterioar?, parte alungit? a glandului, ?i partea posterioar?, bulbii glandului. Bulbii glandului sunt foarte dezvolta?i ?i intrarea lor în erec?ie, dup? intromisiune, asigur? (al?turi de contrac?ia musculaturii vestibulului vaginal al femelei), prelungirea actului coital. Vârful glandului este ascu?it, orientat în jos, sub el se deschide uretra. Prepu?iul sau furoul (praepu?ium) la taur, berbec, ?ap, vier ?i câine prezint? o cut? a pieii abdomenului în care este ad?postit? por?iunea liber? a penisului. Are forma unei cavit??i tubulare, prev?zut? la extremitatea cranial? cu o deschidere circular? – orificiul prepu?ial, iar la cea posterioar? – închis?, ca un fund de sac. Ca structur?, prepu?iul este format din tegumentul extern, prezentat de pielea regional?; la unele specii are un smoc de p?r la orificiul prepu?ial (taur, vier). Tegumentul intern, prezentat de foi?a parietal? ?i foi?a visceral? între piele ?i mucoas?, este bogat în glande sebacee modificate. Caudal cavit??ii prepu?iale, foi?a parietal? trece în foi?a visceral?, lipsit? de forma?iuni glandulare, care îmbrac? penisul. Aceast? foi?? este foarte fin? ?i face glandul penian foarte sensibil. La vier furoul este un canal îngust, adânc; se deschide printr-un orificiu strâmt prev?zut cu un smoc bogat de p?r. Aproximativ la jum?tatea sa prepu?iul prezint? o structur?, care-l împarte în dou?. Compartimentul posterior este simplu cilindric ?i în el se g?se?te por?iunea liber? a penisului. Compartimentul anterior se prezint? cu o cavitate mai larg?, care printr-un orificiu comunic? cu dou? diverticule largi (diverticulum praeputii). La majoritatea speciilor (taur, berbec, ?ap) prepu?iul este prev?zut cu mu?chi protractori ?i mu?chi retractori. Mu?chii prepu?iali protactori (craniali) sunt dispu?i la nivelul ostiumului prepu?ial, între tunica abdominal? ?i piele, aderând la aceasta, de o parte ?i de alta a ombilicului. Dup? actul sexual acestea asigur? revenirea prepu?iului în pozi?ie de repaus. Retractorii pornesc din zona orificiului furoului, se orienteaz? caudal ?i trec pe deasupra burselor în tunica dartoic?. Prin contractarea lor sincron? se descoper? por?iunea liber? a penisului. La arm?sar, prepu?iul are o structur? mai complicat?. El prezint? un sac dublu din care se disting prepu?iul intern ?i extern, care sunt constitui?i, la rândul lor din tegumentul extern ?i intern. Fiziologia aparatului genital mascul Spermatogeneza Testiculul este un organ care îndepline?te dou? func?ii: una gametogen?, de a genera game?i masculini, ap?i pentru fecunda?ie ?i alta – endocrin?, de elaborare a hormonilor sexuali masculini (androgeni), care au rol important în ini?ierea ?i men?inerea caracterelor sexuale secundare ?i a activit??ii sexuale. Gonadele masculine se formeaz? în perioada embrio-fetal? ?i continu? s? se dezvolte lent pân? la apari?ia maturit??ii sexuale. Game?ii, ap?i pentru fecunda?ie, se vor forma numai odat? cu instalarea pubert??ii. Unitatea func?ional? a testiculului este tubul seminifer. Acesta este delimitat de o membran? bazal? pe care se g?se?te epiteliul seminal. Epiteliul seminal este format din celulele germinative, care prin diviziune vor da na?tere spermiogoniilor, ?i din celulele Sertoli. Celulele Sertoli au o dispozi?ie sinci?ial? (o delimitare pu?in vizibil?) ?i o baz? larg? de implantare pe membrana bazal?, fiind desp?r?ite de grupuri dense de celulele germinative; au o citoplasm? bogat? în incluziuni, reprezentând componentele de sus?inere ?i nutri?ie pentru celulele liniei seminale. Celulele germinative se g?sesc într-o continu? diviziune. La apropierea pubert??ii activitatea de multiplicare celular? se intensific?, astfel la apari?ia maturit??ii sexuale începe formarea spermiilor. Spermiogeneza este un proces complex care asigur? formarea spermiilor din spermiogonii, incluzând spermiocitogeneza, sau formarea spermiocitelor primare ?i secundare ?i aprimiatomorfogeneza care const? în formarea spermatozoidului fertil din spermida imatur?. Întregul proces de gametogenez? se desf??oar? în patru perioade (de multiplicare, cre?tere, formare ?i maturare), celula sexual? trecând prin fazele de spermatogonie, spermatocit de ordinul I ?i II, spermid? ?i spermiu matur. Diferite faze ale spermiocitogenezei pot fi urm?rite la examenul histologic al sec?iunilor transversale ale tubilor seminiferi, mai ales în perioada sezonului de reproducere. Pe membrana bazal? a tubului seminifer se observ? celulele liniei seminale (germinative), având ca elemente de baz? spermiogoniile; acestea provin din celulele germinative care înainte de pubertate dau na?tere prin diviziuni mitotice la spermogonii pr?foase ?i apoi crustoase, care formeaz? spermiocitele de ordinul I. Ele î?i m?resc dimensiunile, la sfâr?itul evolu?iei ?i devin elementele celulare cele mai voluminoase de pe linia seminal?. Pân? la acest stadiu, mitozele se realizeaz? ecua?ional, adic? fiecare cromozom se dedubleaz?, fapt care conduce la ob?inerea a dou? celule fiice echivalente cu celula mam?. Diviziunea prin care un spermatocit de ordinul I d? na?tere la dou? de ordinul II este reduc?ional? (de maturare); fiecare cromozom din perechea existent? în celula mam? rece în celulele fiice, ele având un num?r haploid de cromozomi. Spermatoci?ii de ordinul II sufer? o nou? diviziune mitotic?, gomeotipic?, dar cu num?r haploid de cromozomi; ½ dintre celule au cromozomul X ?i ½ cromozomul Y al sexului. Transformarea spermiocitului de ordinul II în spermatide marcheaz? debutul fazei de formare sau de spermatomorfogenez?. Spermatidele sunt ini?te celule mici, rotunde. Morfogeneza are loc în prelungirile protoplasmatice ale sinci?iilor Sertoli – celule de sus?inere, cu func?ie nutritiv? ?i endocrin?. Celulele Sertoli sunt bogate în glucoz?, acizi amina?i ?i vitamine (A, E, complexul B) – substan?e care, probabil sunt folosite în perioada de formare. Fiecare celul? sertoli cuprinde concomitent 8-12 spermide. Prin transform?ri complicate, din spermide se formeaz? spermatozoizi. Acest proces are loc în felul urm?tor. Nucleul spermatidei, voluminos ?i hipercromatic, migreaz? spre unul din polii celulei ?i formeaz? capul; idiosomul prin partea sa central? formeaz? acrozomul care acoper? nucleul spermatozoidului. Citoplasma se alunge?te în sens opus. Din centrozomi se formeaz? doi centrioli (distal ?i proximal) ?i elementele axiale ale spermatozoidului, iar din mitocondrii – elementele spiralate. Citoplasma se condenseaz? de-a lungul piesei intermediare. La nivelul gâtului r?mâne o cantitate redus? de citoplasm? – pic?tura protoplasmatic?, care va dispare în procesul de maturare a spermatozoidului. La sfâr?itul acestei faze spermatozoizii sunt implanta?i în sinci?iul sertolian, având cozile libere spre lumenul tubului seminifer. La încheierea spermatogenezei, celulele spermatice, care erau sus?inute de sinci?iul Sertoli, prin secre?ia de hialuronidaz?, se desprind ?i cad în lumenul tubilor seminiferi. Celulele epiteliului seminifer secret? un lichid abundent care antreneaz? spermatozoizii ?i îi transport? spre re?eaua testicular? ?i conurile eferente care îndeplinesc o absorb?ie a fluidului seminifer ?i elaboreaz? un lichid propriu. Maturi morfologic, permatozoizii se vor maturizeaz? fiziologic în canalul epididimar ?i ulterior în c?ile genitale ale femelei. Controlul hormonal al transport?rii prin c?ile spermatice implic? testosteronul ?i ocitocina. Epididimul ofer? spermatozoizilor posibilitatea de a-?i continua procesul de maturare. Resorb?ia lichidului seminifer ?i concomitent secre?ia unui alt fluid epididimar produce modificarea concentra?iei ionilor de Sodiu, potasiu, calciu, clor, fosfor, al proteinelor, enzimelor ?i al gliceril- fosforil-colinei, modificare necesar? matur?rii spermatozoizilor. Maturarea fiziologic? a spermatozoizilor în timpul tranzitului epididimar const? în: - deshidratarea progresiv? a game?ilor; - dobândirea sarcinii electrice negative care împiedic? aglutinarea lor; - deplasarea pic?turii protoplasmatice de la gât la coada spermatozoidului, fiind pierdut? înaintarea ejacul?rii; - acoperirea cu un înveli? lipidic protector, care îi ap?r? de ac?iunea nociv? a unor factori de mediu, în special de Ph-ul acid; - dobândirea mobilit??ii ?i a capacit??ii fecundative. Totu?i, motilitatea spermatozoizilor atinge parametrii normali în timpul intr?rii lor în contact cu plasma seminal?, elaborat? de glandele anexe, adic? în timpul ejacul?rii, în timp ce maturarea complet? a lor se produce în organele genitale femele, fenomen cunoscut sub denumirea de capacitare. Durata total? a spermatogenezei de la stadiul de spermiogonie la cel de spermatozoid matur este de 60-70 zile pentru taur ?i berbec ?i 50-60 zile la arm?sar, vier ?i câine; o spermiogonie formeaz? 6 spermatocite primare ?i 64 spermatozoizi (taur ?i berbec) 24 – ?i respectiv, 96 – la vier. Durata gametogenezei este o constant? biologic? cu varia?ii foarte mici. Schimbarea vitezei proceselor citologice prin modificarea regimului de exploatare sau prin intensificarea nutri?iei reproduc?torului nu este posibil?. De aceea, cunoa?terea acestor particularit??i are importan?? practic? deosebit?, deoarece în func?ie de aceasta trebuie stabilit? perioada necesar? preg?tirii masculilor pentru sezonul de mont?, ca ?i regimul de folosire a reproduc?torilor la sta?iile de pr?sil?. Parenchimul testicular posed? o intens? activitate spermatogenetic?. Astfel, produc?ia medie zilnic? de spermatozoizi la taur ?i berbec este de 5-7mlrd, iar la arm?sar ?i vier – 15-20 mlrd game?i. Un gram de ?esut testicular într-un minut elaboreaz? 8,5mii de spermatozoizi. Trecerea spermatozoizilor prin epididim, de la por?iunea incipient? a canalului epididimar pân? la por?iunea lui terminal? este de 11 zile la taur, între 12-15 zile la berbec ?i de 14 zile la vier. Epididimul, ?i în special coada epididimului, serve?te ca rezervor pentru spermatozozi. Aici se concentreaz? o cantitate important? de game?i: la taur ?i berbec 150-200 mlrd, iar la vier ?i arm?sar 200-300 mlrd spermatozoizi. Astfel, rezerva de spermatozoizi din epididim asigur? la taur ?i arm?sar necesarul pentru 10-15 monte, iar la berbec spermatozoizii sunt suficien?i pentru 30-40 monte. La nivelul cozii epididimului spermatozoizii r?mân fertili circa 60 zile. În cazul unui repaus sexual prelungit, când spermatozoizii r?mân mai mult timp în epididim, se produce «îmb?trânirea» game?ilor, caracterizat? prin mobilitate sc?zut? sau apari?ia unei cantit??i de spermatozoizi anormali. Se constat?, de altfel, c? primul ejaculat recoltat dup? un repaus prelungit con?ine un num?r mai mare de spermatozoizi patologici decât ejaculatul urm?tor. În coada epididimului metabolismul spermatozoizilor scade cu mult ?i ei r?mân în stare de anabioz? datorit? reac?iei u?or acide, vasculariza?iei mai abundente ?i temperaturii mai sc?zute cu 3-5(C în pungile testiculare. Temperatura testicular? mai joas? decât temperatura intern? este absolut necesar? pentru desf??urarea normal? a procesului de spermatogenez?. Termoreglarea testicular? La masculii mamiferelor domestice termoreglarea testicular? este asigurat? de tunica scroto-dartoic?, mu?chiul cremaster ?i vasculariza?ia venoas? a testiculului. Asigurarea unei temperaturi optime care se situeaz? în 3-5(C sub nivelul temperaturii interne este esen?ial? pentru îndeplinirea func?iei spermatogene a testiculului, func?ia endocrinogen? fiind neafectat?, a?a cum se întâmpl? la masculii criptorhizi. Temperatura ?i umiditatea mediului ridicate sau febra prelungit? afecteaz? par?ial, sau chiar determin? degenerarea liniei seminale. Fibrele musculare netede ?i elastice din dartos ?i scrotum care se contract? la temperaturi sc?zute ?i se relaxeaz? la cald, modific? suprafa?a extern? a învelitorilor testiculare, ofer? o suprafa?? variabil? de radiere a c?ldurii. Acest proces este influen?at ?i de ac?iunea de ridicare sau deschiderea testiculelor în burse prin contrac?ia mu?chiului cremaster extern. Termoreglarea testicular? este influen?at? ?i de: - grosimea pieii locale; - con?inutul glandelor sudoripare din pielea burselor prin secre?ia lor accentueaz? pierderea de c?ldur?; - artera spermatic? intern?, spiralat?, ?erpuie?te pe toat? lungimea venei spermatice ?i printr-un schimb de c?ldur? eficient uniformizeaz? temperatura învelitorilor testiculare cu cea a ?esutului testicular reu?ind s? reduc? temperatura testicular? cu 5(C. La taur re?eaua bine dezvoltat? a venei testiculare superficiale, aflate în grosimea albugineii, îndepline?te acela?i rol termoregulator. Func?ia endocrin? a testiculelor Func?ia endocrin? a gonadelor masculine const? în formarea androgenilor. Androgenii sunt sintetiza?i în celulele leydig (glanda diastematic?) dintr- un precursor care este radicalul acetat, etapele intermediare ale biosintezei fiind: colesterolul, progesteronul, androstendiolul ?i înfinal testosteronul; biosinteza androgenilor este coordonat? de FCSH-ul hipofizar. Acesta ac?ioneaz? asupra receptorilor specifici din membrana celulelor Leydig, activeaz? adenil-ciclaza, care determin? sinteza acidului adenozin-mono-fosforic – AMP – ciclic, activarea sa fiind un proces dependent de protein-kinaz?. Protein-kinaza ac?ioneaz? prin fosforilare, în activarea de scurt? sau sinteza de lung? durat? a proteinelor implicate în controlul steroidogenezei. Excesul de ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) determin? sc?derea num?rului de receptori membranari, desensibilizeaz? adenil-ciclaza ?i depreseaz? (inhib?) sinteza hormonilor testiculari. Prolactina provoac? sinteza receptorilor ICHS. Hormonii androgeni determin? cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe, dimortismul ?i comportamentul sexual. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s? r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei seminale, asigurând spermiogeneza. De la locul sintezei, testosteronul este drenat de vasele limfatice ?i venoase în circula?ia sistematic?, sau este transportat în tubii seminiferi printr-un sistem specific de transport. Celulele Sertoli transform? testosteronul în 5-alfa dehidrotestosteron ?i androstan-3alfa-17betadiol; androgenii ?i FSH stimuleaz? celulele Sertoli s? produc? protein? de legare a androgenilor care este secretat? în lichidul tubului seminifer, având rolul de a transporta androgenii ?i spermii prin acest fluid la epididim. Este cunoscut, c? epididimul resoarbe cea mai mare parte a lichidului secretat de tubii seminiferi care a transportat spermii prin c?ile spermatice intra-testiculare; aceast? resorb?ie este reglat? de concentra?ia androgenilor din lichidul seminifer ?i nu de cea sanguin?. Unii componen?i specifici din plasma seminal? (inozitolul, gliceril- fosforil-colina) sunt secreta?i de epididim sub ac?iunea androgenilor din sânge. Testosteronul intr? în celula secretoare a glandei anexe, în citoplasma c?reia este transformat în 5-alfa dehidrotestosteron înainte de legarea la un receptor citoplasmatic; complexul steroid-receptor este translocat în nucleu, reac?ioneaz? cu situsul acestor ?i modific? activitatea cromatinei nucleare. În acest mod androgenii regleaz? producerea unor componente specifice ale plasmei seminale, cum ar fi fructoza ?i acidul citric. Androgenii au efect general, anabolizat asupra metabolismului masculilor, ac?ionând asupra dezvolt?rii maselor musculare prin re?inerea azotului. Rolul organelor anexe ale aparatului genital mascul Anexele aparatului genital sunt: glandele bulbo-uretrale, prostata, veziculele seminale, canalele deferente ?i uretra pelvin?. Canalele deferente sunt organe musculare ?i tubulare ce îndeplinesc rolul de conducere a spermatozoizilor de la epididim spre uretr?; prin secre?ia unui fluid contribuie la ejaculare, iar prin por?iunea terminal? dilatat?, care este prezent? la arm?sar, taur, berbec ?i câine, îndeplinesc un rol de stocare a spermatozoizilor. Ampulele canalelor deferente se deschid în uretr? împreun? cu canalul excretor al veziculei seminale de pe aceea?i parte, alc?tuind canalul ejaculator. Glandele bulbo-uretrale sunt mici ?i rotunjite la arm?sar, taur ?i berbec ?i foarte dezvoltate la vier. Înaintea împreun?rii secre?ia produs? de glandele bulbo-uretrale ?i de glandele Littre realizeaz? îndep?rtarea impurit??ilor ?i a pic?turilor de urin? din uretr? ?i umeze?te glandul penisului, facilitând intromisiunea. La vier glandele bulbo-uretrale produc o secre?ie foarte vâscoas? care devine lipicioas? ?i cap?t? aspect gelatinos în contact cu secre?ia seminal?; în monta natural? ea împiedic? refularea spermei din uter, constituind un “dop biologic” în canalul cervical. Prostata este alc?tuit? din 2 por?iuni (corp ?i partea diseminat?) ?i are o secre?ie apoas?. Secre?ia prostatei ?i a veziculelor seminale se amestec? cu spermatozoizii ?i formeaz? în cea mai mare parte plasma seminal?. Secre?ia prostatic? are un rol important în biologia spermatozoizilor. Spermatozoizii imobili în testicul, în contact cu secre?ia glandelor anexe, ajung la mobilitatea maxim? sub influen?a secre?iei prostatice. În compozi?ia acestei secre?ii se g?se?te o baz? azotat? (spermina), lecitin? ?i corpi alcaloizi. Secretul prostatic con?ine enzime, substan?e minerale, cantit??i mici de zah?r ?i substan?e biologic active – prostaglandine (PG) ?i vasopresin? care favorizeaz? contrac?iile uterine ?i deci, transportarea spermatozoizilor în c?ile genitale femele. În afar? de acestea, în secretul glandei prostatice se mai con?ine cantit??i considerabile de acid citric zinc ?i antiaglutinine – substan?e proteice ce ap?r? spermatozoizii de aglutinare. Veziculele seminale sunt situate lateral de ampulele canalelor deferente ?i în apropierea gâtului vezicii urinare, sunt saciforme la arm?sar ?i vier ?i au aspect doselat la rumeg?toare. Secre?ia seminal? con?ine fructoz?, acid citric, proteine, enzime, potasiu ?i altele, care sunt indispensabile în metabolismul spermatozoizilor. Fructoza care constituie substratul energetic necesar metabolismului anaerob al celulei spermatice este în cantitate mare în secre?ia seminal? de la taur ?i berbec; mic? la vier ?i arm?sar, lipse?te complet la câine. La arm?sar secre?ia seminal? gelatinoas? încleie canalul cervical, prevenind în a?a fel refularea spermei din uter. Reglarea neuroendocrin? a func?iei sexuale la masculi Spre deosebire de femele, la care func?ia de reproduc?ie se manifest? periodic, sub forma unor cicluri de c?lduri, la reproduc?torii masculi func?ia de reproduc?ie este continu?. Primele semne ale activit??ii sexuale la masculi apar timpuriu ?i constau în efectuarea saltului pe alte animale din lot, indiferent de sexul acestora. Mai târziu apare preferin?a pentru femelele în c?lduri. Momentul maturit??ii sexuale este considerat atunci când în sperm? se g?sesc game?i maturi. Activitatea reproductiv? este condi?ionat? de manifestarea normal? a reflexelor sexuale. La masculi, ca ?i la femele atât func?ia de reproduc?ie cât ?i comportamentul sexual sunt dirijate de sistemul neuroendocrin. Ambele influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau în leg?turi reciproce ?i multiple. Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care influen?eaz? activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc direct din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului este influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub efectul excita?iilor interne ?i externe. Excita?iile care se repet? cu regularitate devin dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La repetarea excita?iilor apar r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a androgenilor î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului care reac?ioneaz? sub efectul androgenilor. Centrul libidoului la masculi se deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate permanent?. Al doilea câmp nervos sau centru este situat în diencefal. Activitatea acestuia nu este specific? sexului ?i face parte din mecanismul circuitului func?ional sexual. Condi?ia apari?iei reflexelor sexuale este aceea ca în organism s? circule cantit??i optime de androgeni, care s? determine o stare de excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie reflexele se împart în înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate). Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a de împreunare care este caracteristic? tuturor organismelor. Peste reflexele înn?scute se suprapun cele dobândite, care intensific? sau tempereaz? manifest?rile activit??ii sexuale. Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste c?i activitatea sexual? este intensificat?. La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo- senzoriale, cu localizare în organele genitale, care sunt bogate în termina?ii nervoase. Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe care le transmit sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii musculare, iar cele secretoare determin? eliberarea secre?iei glandelor anexe ale aparatului genital. Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina, temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu ajutorul organelor de sim? (al v?zului, mirosului, auzului ?i sim?ului tactil). Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste c?i: la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui mecanism de excita?ie central, dar numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni. De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase la hipotalamus, fiind stimulat? eliberarea factorilor declan?atori RF (Releasing Factors). În acest fel celulele hipofizei anterioare sunt stimulate pentru secre?ia hormonilor FSH ?i ICSH. Hormonul ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) stimuleaz? secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv secre?ia de androgeni, hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc un anumit grad de excitabilitate. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s? r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale, contribuie la transportul spermiilor ?i la copulare. Hormonii androgeni determin? cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe, dimorfismul ?i comportamentul sexual. FSH-ul este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale spermiogenezei, aceasta fiind coordonat? de androgeni; testosteronul asigur? diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa FSH-ICSH – androgeni men?ine continuitatea spermiogenezei. Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin? contrac?ia musculaturii netede a canalelor seminale la fiecare 7-8 secunde, asigurând migra?ia spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al game?ilor, iar în timpul actului sexual contrac?iile musculaturii netede a c?ilor spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea). Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în lan?ul regl?rii nervoase a proceselor sexuale. În afar? de hormonii hipofizari ?i cei testiculari, în procesul de reproduc?ie la masculi particip? ?i al?i hormoni ca: hormonii secreta?i de suprarenal?, epinefrina care reduce concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care are efect favorabil asupra libidoului sexual, în timp ce tiroidectomia suprim? procesele sexuale. Activitatea glandelor endocrine depinde de sistemul nervos. Datorit? interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este posibil? declan?area actului sexual. Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul) Actul sexual reprezint? un proces complicat de interac?iune reciproc? care const? în împreunarea a doi reproduc?tori de sexe opuse, în urma c?reia sperma masculului este depus? în aparatului genital feminin. Actul montei este asigurat de un mecanism neuroendocrin, la baza c?ruia st? desf??urarea reflexelor sexuale necondi?ionate peste care s-au suprapus reflexele condi?ionate. Totalitatea reflexelor sexuale necondi?ionate constituia instinctul sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale – moment în care încep s? fie eliminate de pe ovar ovule mature ?i din testicul spermatozoizii fertili. Reac?ia organismului la hormonii sexuali se exprim? prin dorin?a de împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie. Stimulii senzoriali externi (insola?ia, temperatura, lumina, semnalele acustice, olfactive ?i tactile emise de masculi ?i femele în c?lduri, aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele) ac?ioneaz? asupra sistemului nervos ?i hipotalamusului, antrenând mecanisme neuroendocrine care stau la baza form?rii ?i manifest?rii reflexelor sexuale. Reflexele sexuale Reflexele sexuale la majoritatea animalelor se succed în urm?toarea ordine: reflexul de erec?ie, de îmbr??i?are, de împerechere sau intromisiune ?i de ejaculare, toate acestea fiind precedate de c?utarea partenerilor (reflexul de apropiere). Reflexul de apropiere C?utarea partenerilor se face prin semnale caracteristice emise de femelele care transmit informa?ii despre starea lor de receptivitate ?i ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi ?i femele îl au semnalele olfactive datorit? feromonilor, care determin? mirosul specific al femelelor în stadiul de excita?ie al ciclului sexual. Pentru recunoa?terea partenerilor fona?ia ?i audi?ia constituie mijloace deosebite. La majoritatea speciilor, în cadrul reflexului de apropiere masculii adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral determin? arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte o postur? caracteristic?: înal?? capul ?i ridic? buza superioar? dup? care treptat se excit?, se produce erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?. Începând cu estrul, femelele prezint? o toleran?? sporit? fa?? de masculi, se afl? în apropierea lor, dar la tentativele de montare se îndep?rteaz? sau îi atac? cu agresivitate. Femelele în c?lduri devin receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie campat?, ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta. În func?ie de specie reflexul de apropiere este cel mai evident la arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi frecvente, adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ câteva minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa. Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri u?oare cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare. Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri, o împinge mai ales în regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice, realizeaz? frecvente contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce îi cre?te treptat starea de excita?ie sexual?. La taur reflexul de apropiere se manifest? prin mugete repetate, saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare. Reflexul de erec?ie Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul în m?duva sacral? cu contribu?ia scoar?ei cerebrale ?i a sistemului neuro-vegetativ. Componentele nervoase parasimpatice care contribuie la erec?ie sunt constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de nervi sacrali, din nervul splanhnic pelvin (cu rol în vasodilata?ie ?i relaxarea retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz? dilatarea arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis. Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin în cei doi corpi caverno?i penieni ?i ?esutul spongios al uretrei, dilatarea sinusurilor cavernoase fiind facilitat? de încetinirea circula?iei de întoarcere realizat? prin contrac?ia musculaturii netede a corpilor caverno?i, ischiocaverno?i ?i bulbospongio?i. La taur în timpul erec?iei, mu?chiul ischiocavernos produce 4-5 contrac?ii care pompeaz?, ridicând presiunea intrapenian? a sângelui la 14000mm ai coloanei de mercur. Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca urmare a desfacerii “S”-ului penian. Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca presiunea maxim? din corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur. La câine erec?ia este ajutat? de contrac?ia sfincterului vulvar al c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii ?i efectului de pompare al mu?chiului ischiocavernos. Timpul necesar erec?iei depline depinde de tipul organului copulator, fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine) ?i scurt la tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier). Reflexul de îmbr??i?are Const? în saltul masculului pe femela în c?lduri ?i cuprinderea flancurilor ei cu membrele anterioare. Arm?sarii ?i vierii prezint? o manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci ?i tauri acest reflex este mai pu?in evident. Fiind un reflex nespecific masculii efectueaz? salturi pe femele care nu sunt în c?lduri, al?i masculi sau manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se poate sprijini pe trenul posterior. În cazul unor tulbur?ri ale trenului posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni podale etc.) masculul nu poate efectua saltul pe femel?. Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste ?i reflexul de împreunare. Reflexul de împreunare Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el face parte din grupa reflexelor necondi?ionate ?i const? în introducerea penisului în vaginul femelei. Intromisiunea este condi?ionat? de erec?ie ?i salt. Dup? introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor mi?c?ri de trecere, organul copulator percepe prin termina?iile nervoase de pe suprafa?a glandului excita?iile termice ?i de presiune. Aceste senza?i provoac? pe cale reflex? ejacularea prin excitarea centrului ejacul?rii. Intromisiunea penisului în vagin este înlesnit? de pozi?ia campat? a femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât ?i de secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul. Reflexul de ejaculare Reflexul de ejaculare se produce în urma intromisiunii ?i const? din eliminarea spermei în c?ile genitale. Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei termici sunt esen?iali la rumeg?toare, iar presiunea exercitat? de organul copulator femel este caracteristic? necesar? pentru vier, câine ?i arm?sar. Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i propagate de-a lungul canalului deferent împing treptat masa seminal? depozitat? la nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente pân? la expulzarea ei în mediul exterior. Concomitent, componentele musculare netede din pere?ii glandelor anexe se contract? ?i evacueaz? con?inutul acestora în uretr?. Nervii simpatici care controleaz? ejacularea provin din perechile 2-5 lombari, sunt nervii pudenzi, hipogastrici ?i plexul pelvin; reflexul ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian. În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze succesiv glandele anexe ale aparatului genital. Ini?ial, dup? reflexul de erec?ie se elimin? o cantitate mic? de secre?ie produs? de glandele mucoasei uretrale ?i de glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin? con?inutul epididimului – masa de spermatozoizi, care se amestec? cu lichidul prostatic ?i, în sfâr?it, se elimin? secre?ia veziculelor (glandelor) seminale. Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?. La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz? sincron, adic? toate p?r?ile componente ale spermei se elimin? în acela?i timp. La arm?sar, câine ?i vier ejacularea se produce asincron: ini?ial se elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior se elimin? masa de spermatozoizi amestecat? cu secretul glandei prostata ?i spre sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul glandelor seminale care împinge sperma în coarnele uterine; transformându-se într-o mas? gelatinoas?, la monta natural? secre?ia seminal? împiedic? refularea spermei, constituind un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical. Reflexele sexuale la femele Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic) se instaleaz? odat? cu maturitatea sexual? ?i se manifest? în timpul stadiului de excita?ie al ciclului sexual printr-un lan? de reflexe necondi?ionate. În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea: 1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a aparatului genital înainte de mont? (coit). Prin erec?ie se produc procesele indispensabile pentru a putea efectua actul sexual. La femelele animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea corpilor caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei ?i hiperemia activ? a mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului. 2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizeaz? prin c?utarea partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin semnele caracteristice, care dau indica?ii asupra st?rii lor de recep?ionare. Femela manifest? «ritualul de îngrijire» (mirosirea, lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul de apropiere dup? timp coincide cu debutul fenomenului excita?iei sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are. 3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se caracterizeaz? prin încerc?ri dese de a înf?ptui saltul pe alte femele (sau masculi) ?i fixarea corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las? s?ltat? de alte femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul de excita?ie sexual?. 4. Reflexul de împerechere (de copula?ie, coitul), se manifest? prin contractarea ritmic? a unor grupe de mu?chi ?i îndoirea coloanei vertebrale. Femela se afl? într-o stare de excita?ie sexual? foarte înalt?. Clinic se remarc? nu numai mi?c?rile de copula?ie, dar ?i luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul se manifest? numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea. 5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se elimin? secretul glandelor vestibulare ?i vaginale. Faza a doua a ejacul?rii coincide cu momentul orgasmului. În acest timp apar contrac?iile peristaltice, tetanice ale uterului ?i cervixului; mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare mucusul estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale. La manifestarea reflexelor sexuale particip? diferite regiuni ale sistemului nervos central ?i vegetativ, glande endocrine ?i factori umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizeaz? instalarea dominantei sexuale în scoar?a cerebral?. În acest caz toate sistemele organismului sunt mobilizate la înf?ptuirea func?iei de înmul?ire. Este important de men?ionat însemn?tatea practic? a acestui proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or se formeaz? reflexele condi?ionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifest? reac?ia sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru îns?mân?area artificial?. Sunt cunoscute cazuri, când iepele ?i vacile care mai înainte au fost îns?mân?ate, vin singure la punctul pentru îns?mân?area artificial?. Cu u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori. Tipurile de mont? la diferite specii de animale ?i particularit??ile actului sexual Dup? specificitatea actului de mont? ?i locul de depunere a spermei exist?: - animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal, caracteristic rumeg?toarelor; - animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist? la cabaline, suine ?i carnivore. La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus? la nivelul vaginului. Datorit? contrac?iilor uterine antiperistaltice de aspirare circa 5% din spermatozoizi p?trund în canalul cervical ?i uter. Restul spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix. La animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal se constat? urm?toarele caracteristici: . actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde la taurine; . func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se desf??oar? sincron; . volumul este redus (1-3 ml la berbec ?i 4-5 ml la taur), fiind concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec ?i 0,8-1,2 mlrd/ml la taur). La animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, sperma în urma coitului, nimere?te în corp ?i coarnele uterine. La aceste specii se constat? urm?toarele: . actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine, pân? la 45 minute la câini); . glandele anexe genitale mascule func?ioneaz? succesiv în timpul coitului, prin urmare ejacularea este asincron?; . volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml, la câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor). La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor mi?c?ri de explorare cu penisul de mic? amplitudine; imediat dup? realizarea contactului cu mucoasa vulvar?, tarul execut? intromisiunea printr-o penetrare violent? ?i un salt cu tot corpul, concomitent cu ejacularea. Aceasta se produce la 1 secund? dup? contactul penisului cu mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având o durat? de 0,3 secunde. În timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or sau descrie o rota?ie complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i cu o amplitudine de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea promt? a penisului ?i coborârea lui. Berbecul face saltul, execut? câteva mi?c?ri de penetrare cu trenul posterior, apoi coboar?; se produc astfel mai multe salturi înaintea intromisiunii propriu-zise, eviden?iate printr-o mi?care de penetrare violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp. Datorit? erec?iei la berbec apendicele vermiform al penisului devine rigid, dilata?ia uretrei de la baza acestuia se umple cu sperm?, iar materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii meatului urinar, jetul fiind orientat spre cervix. La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat? de pân? la 1 minut ?i culminate cu ejacularea, care se eviden?iaz? prin mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal. Cea mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral al penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas în vagin este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile de copula?ie pe care le efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru. În timpul montei la iap? se constat? o presiune negativ? în uter, realizat? printr-o inspirare adânc? la intromisiune ?i ridicarea abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat. Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml sperm? din cei 50-100ml ejacula?i. Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta efectueaz? o serie de mi?c?ri de c?utare a vulvei cu penisul aflat într-o erec?ia par?ial?. Intromisiunea eviden?iaz? mi?c?ri viguroase de copula?ie. Pe toat? durata ejacul?rii vierul este imobil, lini?tit, îmbr??i?eaz? reflex ?i foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liber? a penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior de cervix, se inser? în conductul spiralat endocervical, unde r?mâne blocat datorit? corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii. Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu o durat? de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii pe seama rigidit??ii asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite intromisiunea) apoi în efectuarea unor mi?c?ri viguroase a trenului posterior, care induc erec?ia deplin? a bulbilor penieni ce împiedic? retragerea organului copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea spermatic? din ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul primei faze a actului sexual. Etapa a doua dureaz? 3-45 minute în care cei doi parteneri se afl? în pozi?ie crup? la crup?. Adoptarea acestei pozi?ii determin? r?sucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care accentueaz? turgescen?a penisului prin împiedicarea evacu?rii sângelui; decuplarea se realizeaz? numai dup? relaxarea vulvei ?i a corpilor vestibulari. Îns?mân?area animalelor La reproducerea animalelor se folosesc dou? metode de îns?mân?are: natural? ?i artificial?. La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i potrive?te reproduc?torii ?i asigur? condi?iile necesare pentru actul montei masculului cu femela respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul) nu are loc: sperma este depus? în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente speciale. Sistemele de mont? Actul sexual la animale poart? denumirea de mont? sau coit. Pentru realizarea montei sunt necesare urm?toarele condi?ii: femela s? fie în c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a efectua actul copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el trebuie s? manifeste în mod corect reflexele sexuale. Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta liber? ?i monta dirijat?. Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de mont? reproduc?torii masculi se ?in separat de femele, care în perioada de c?lduri sunt duse pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i sub supravegherea atent? a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea perechilor ?i se apreciaz? starea de s?n?tate a organelor genitale ale femelelor în c?lduri, pentru a evita îmboln?virea masculilor. Înainte de actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?, iar la iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte. Pentru buna desf??urare a activit??ii de reproducere prin sistemul de mont? dirijat? este important? alegerea momentului optim pentru îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte metode de eviden?iere a femelelor în c?lduri. Vacile se monteaz? imediat ce au fost depistate în c?lduri cu taurul încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i a semnelor clinice. De obicei, la vaci se practic? o singur? mont? într-o perioad? de c?lduri. Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?. Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc? reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai la oile ce i-au fost repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara cu berbecii încerc?tori, iar monta se efectueaz? imediat în boxa berbecului ales, f?r? interven?ia îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul) este necesar? interven?ia îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat? monta. Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore. Pentru monta natural? dirijat?, depistarea corect? a scroafelor în c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea scroafelor în c?lduri se face cu ajutorul vierilor încerc?tori, care sunt adu?i pe culoarul dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie de marginea boxei, având o comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la care se adaug? ?i modific?rile de la nivelul organelor aparatului genital. Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont? la vier, unde stau pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se repet? la 12-18 ore. Descoperirea iepelor în c?lduri se face la bara de încercare, cu un arm?sar. Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia femelei cu dou? platlonge, iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru mont? este condus cu ajutorul a dou? pene de dou? persoane ?i va fi l?sat s? efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erec?ie. Având în vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet? tot la 48 ore, pân? când femela nu mai accept? arm?sarul. Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4- a dup? debutul c?ldurilor. Îns? având în vedere varia?iile posibile în termenii producerii ovula?iilor, c??elele se monteaz? de dou? ori, la interval de 48 ore. La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4- 5 luni ?i masculi în vârst? de 8 luni. Animalele se între?in în cu?ti individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup? coit iepuroaica se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?. Un mascul poate efectua zilnic 2-3 monte. De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat masculii pot efectua un num?r limitat de monte, deoarece ejacularea frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul ?i concentra?ia spermei mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a coitusurilor la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor. Tabelul nr. Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale |Specia |Masculi tineri |Masculi adul?i | | |Nr. |Nr. femele/an|Nr. |Nr. femele/an | | |monte/s?pt?mân? | |monte/s?pt?mân? | | |Arm?sar |2-5 |15-40 |3-12 |30-50 | |Taur |2-4 |20-60 |4-12 |60-100 | |Vier |2-4 |10-20 |4-10 |30-60 | |Berbec |6-12 |30-40 |6-24 |50-60 | |Câine |1-2 |20-40 |2-6 |30-88 | Monta liber?. În cazul acestui sistem masculii se ?in împreun? cu femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în c?lduri. Acest tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca atare, prezint? o serie de dezavantaje ?i anume: . imposibilitatea ?inerii unor eviden?e zootehnice corecte, de unde decurge inconvenientul necunoa?terii datei montei deci, a st?rii fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i introducerea la timpul potrivit al femelelor gestante în maternitate ?i cunoa?terea paternit??ii produ?ilor de concep?ie; . lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei, cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infec?ioas? a ovinelor, vibrioza sau trichomonoza genital? a bovinelor, alte virioze epiteliotrope genitale; . ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit? lipsei totale a controlului calit??ii materialului seminal; . epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui num?r nera?ional ?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur monteaz? fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i realizeaz? maximum 10 monte pe zi; un berbec realizeaz? 4,1 monte la fiecare oaie receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi. Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?: - prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea la timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându- se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate; - prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor biostimulator. Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseac? ?i monta în padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase. Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a câte dou? ore. Restul timpului arm?sarul se între?ine separat de iepe. A?a metod? de mont? permite folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?. Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea herghelegiului care î?i noteaz? data montei. Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme de 40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se cu oile cel pu?in dou? cicluri. |
|
© 2008 |
|