![]() |
ÐÓÁÐÈÊÈ |
Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ - ÷àñòü 2 |
ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ |
|
Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ - ÷àñòü 2Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ - ÷àñòü 2Îns?mân??rile artificiale la animalele domestice Îns?mân??rile artificiale reprezint? o biotehnic? modern? a reproducerii animalelor, care asigur? progresul genetic al efectivelor ?i implicit sporirea productivit??ii acestora. Îns?mân?area artificial? înl?tur? controlul sexual dintre mascul ?i femel?, sperma fiind recoltat? de la un reproduc?tor mascul ?i depus? în organele genitale ale unei femele aflate în c?lduri, cu ajutorul unui instrumentar adecvat. De?i în literatura de specialitate nu exist? date precise despre începutul aplic?rii îns?mân??rilor artificiale, se consider?, totu?i c? prima încercare a fost f?cut? de c?tre arabi, în secolul XIV, ob?inând un produs de la un arm?sar valoros, prin prelevarea spermei cu un smoc de p?r introdus în vaginul unei iepe ?i extras dup? monta acesteia, ?i apoi introdus imediat în vaginul altei iepe în c?lduri. Date sigure au stabilit c? îns?mân??rile artificiale au fost aplicate înc? în secolul XVIII. Astfel se cunoa?te faptul c? fiziologul italian Lazzaro Spallanzani în anul 1778, inoculând unei c??ele sperma recoltat?, prin masturba?ie, de la un câine a ob?inut trei produ?i. Experien?e asem?n?toare, cu rezultate bune au fost efectuate în secolul al XIX-lea de c?tre Everett, Millais, Albrecht. Studii aprofundate, bazate pe cercet?ri experimentale, au fost efectuate pentru prima dat? de fiziologul rus Ilia Ivanov (1860-1932), considerat pe drept cuvânt, fondator al îns?mân??rilor artificiale. Punând bazele teoretice ?i practice ale îns?mân??rilor artificiale, Ivanov a aplicat, în perioada 1889-1932, aceast? metod? la diferite specii (cabaline, bovine, ovine, porcine), mai întâi ca mijloc profilactic pentru prevenirea bolilor infec?ioase ?i parazitare transmisibile prin mont?, ?i apoi ca metod? de ameliorare a raselor de animale. La ?coala creat? de Ivanov s-au format speciali?ti de prestigiu care au elaborat valorase studii despre tehnologia îns?mân??rilor artificiale, biochimia spermei, perfec?ionarea aparaturii ?i instrumentarului. Îns?mân??rile artificiale au înregistrat o larg? r?spândire într-o perioada de timp relativ scurt? datorit? avantajelor mari pe care le prezint? în ameliorarea animalelor. Astfel, Danemarca, Japonia ?i Israelul utilizeaz?, practic, numai îns?mân?area artificial? la taurinele pentru lapte ?i la suine. Metoda are extindere mare în SUA, ??rile din Europa ?i Asia. Importan?a îns?mân??rilor artificiale se manifest? sub diferite aspecte: zootehnic, economic, sanitar-veterinar ?i ?tiin?ific. Gra?ie cre?terii substan?iale a eficien?ei utiliz?rii materialului seminal, prin aplicarea îns?mân??rilor artificiale este posibil? folosirea celor mai valoro?i reproduc?tori masculi, testa?i dup? descenden?? ?i cu însu?iri morfo-productive deosebite, care intensific? progresul genetic- ameliorativ al efectivelor într-un timp scurt. Astfel, un taur testat poate avea pe durata vie?ii între 100.000 ?i 200.000 produ?i, vierul – peste 1000 într-un an, iar un arm?sar – peste 100 mânji pe sezon. La speciile cu un interval mare între genera?ii, asocierea biotehnicii îns?mân??rilor artificiale cu conservarea prin congelare a spermei permite crearea unor b?nci de material seminal, care este unilizat dup? finalizarea la taurii de 6 sau 7 ani a testului de performare dup? prima lacta?ie normal? a fiicelor. În plus, peste 90% din caracterele morfoproductive care au un determinism genetic pot fi ameliorate prin folosirea îns?mân??rilor artificiale. Prin folosirea unui num?r redus de reproduc?tori în centre specializate de reproduc?ie, cu sperma c?rora pot s? fie îns?mân?ate un num?r mare de femele se realizeaz? economii însemnate de for?? de munc?, de furaje, de ad?posturi, putând fi între?inu?i în condi?ii foarte bune reproduc?torii de mare valoare genetic?. Între?inerea masculilor reproduc?tori în ferme specializate permite men?inerea lor în condi?ii optime de s?n?tate ?i între?inere, cu o produc?ie seminal? de calitate ?i indemn? de boli cu transmitere venerian? (bruceloz?, tricomonoz?, vibrioz?). Garantarea indemnit??ii spermei fa?? de principalele boli infecto-contagioase face posibil schimbul interna?ional de gene prin importul exportul de material seminal congelat, f?r? suportarea inconvenientelor prilejuite de carantin?. Derularea diferitelor etape ale îns?mân??rilor artificiale majoreaz? substan?ial aportul factorului uman la procesul reproducerii, fapt care face necesar? întocmirea ?i p?strarea unor eviden?e complete reducând prin aceasta pericolul transmiterii prin mo?tenire a unor boli genetice. Alte avantaje ale îns?mân??rilor artificiale se refer? la reproducerea artificial? a unor specii monogame (vulpile) ?i ob?inerea de hibrizi între specii, care în mod natural nu se împerecheaz? (între m?gar ?i iap?, între vac? ?i Iac, între bizonul european ?i bizonul american etc.). Îns?mân?area artificial? comport? ?i unele dezavantaje. Ele rezid? în urm?toarele: . folosirea reproduc?torilor necorespunz?tori din punct de vedere genetic are ac?iune negativ? asupra amelior?rii. De aceea, este absolut necesar s? se foloseasc? masculi de origine cunoscut?, testa?i dup? descendent?; . posibilitatea comiterii unor erori în etapele prelucr?rii, conserv?rii, transportului, depist?rii c?ldurilor ?i îns?mân?area femelelor de c?tre persoanele antrenate în procesul de munc?. . Prin neglijarea profilaxiei bolilor genetice, îns?mân??rile artificiale pot favoriza diseminarea unor boli, cum ar fi: boala chistic? ovarian?, sindromul spastic, criptorhidia ?i defecte de conforma?ie. . Toate aceste neajunsuri pot fi înl?turate în cazul existen?ei în re?eaua îns?mân??rilor artificiale a unui personal calificat, care s? posede cuno?tin?e de biologia ?i patologia reproduc?iei, precum ?i de ameliorare. Teoria ?i practica îns?mân??rilor artificiale la animalele domestice cuprinde urm?toarele compartimente: - studiul spermei; - metodele de recoltare a spermei; - controlul ?i diluarea spermei; - metodele de conservare a spermei; - inocularea spermei sau îns?mân?area propriu-zis?. Sperma Sperma reprezint? un produs complex al aparatului genital mascul constituit din spermatozoizi ?i plasm? seminal?. Plasma seminal? este alc?tuit? din fluidul testicular secretat de canaliculele testiculare, la care se adaug?, succesiv, secre?ia epididimului ?i a canalelor deferente, Cantitatea cea mai mare de lichid seminal cu rol biologic foarte important este secretat? de glandele anexe ale aparatului genital: glandele seminale, prostata ?i glandele bulbo- uretrale. Sperma eliminat? de un mascul în timpul unui act coital poart? denumirea de ejaculat. Particularit??ile de structur? ale organelor genitale ?i dinamismul actului coital determin? varia?ii atât în volumul ejaculatului, cât ?i în compozi?ia lui la masculii de diferite specii. Astfel, volumul ejaculatului la arm?sar este de 60-80ml, maximum 200ml, la vier – respectiv 200-500 ?i 1000ml, la berbec – 1-2 ?i 3,5ml, la taur – 4-5ml ?i 15 ml, la câine – 8-10 ?i 25ml, la coco? – 0,3 ?i 2ml, la curcan – 0,25-0,4 ?i la gâscan 0,1- 1,3ml. În func?ie de specie este diferit? ?i concentra?ia spermei. La animalele de tip vaginal de îns?mân?are natural? concentra?ia spermiilor este de 5-10 ori mai mare în compara?ie cu cea la animalele de tip uterin de îns?mân?are. A?a, într-un mililitru de sperm? se g?sesc în mediu: la berbec – 2,5-3,5miliarde, la taur – 0,8-1,25miliarde, la vier – 0,15-0,21miliarde, la arm?sar – 0,1-0,15miliarde, la coco? – 2-4miliarde, la curcan – 2- 4miliarde ?i la gânsac – 0,3-1miliard de spermi. Raportul dintre spermi ?i plasma seminal? este diferit, în dependen?? de specie ?i este în corela?ie cu volumul ejaculatului ?i mai ales cu dezvoltarea glandelor anexe. În sperm?, spermii reprezint? 36% - la berbec, 14% - la taur, 7% - la vier ?i numai 1,75% - la arm?sar. Compozi?ia chimic? a spermei Din punct de vedere al compozi?iei chimice, sperma face parte din cele mai complicate lichide ale organismului. Apa constituie circa 90-98% din masa spermei, iar 2-10% revine substan?ei uscate, dintre care 60% sunt proteine. Constituen?ii principali ai spermei sunt proteinele ?i lipidele. În compozi?ia proteinelor spermei sunt proteinele ?i lipidele. În compozi?ia proteinelor intr? aminoacizi care con?in sulf. Din lipidele spermatice, într-o cantitate mai mare se con?ine lecitina, bogat? în fosfor. În 100ml sperm? de berbec se con?in pân? la 355mg de fosfor, la taur – 82mg, la vier – 66mg ?i la arm?sar – 19mg. El are un rol important în procesele biochimice ce se produc în spermi. În sperm? se con?in elemente minerale. În form? combinat? sau ca electroli?i, dintre care e de men?ionat: Sodiul, potasiul, calciul, magneziul, fosforul, zincul, clorurile, fosfa?ii etc. Zincul joac? un rol important în procesul fecunda?iei, stimulând în acela?i timp ac?iunea hormonilor androgeni. Constituen?ii organici din sperm? au rol deosebit în biologia spermilor, concretizat prin: asigurarea substratului energetic necesar metabolismului spermilor; ac?iune protectoare asupra game?ilor, prin neutralizarea efectului d?un?tor al unor constituen?i anorganici din sperm?; prevenirea aglutin?rii spermilor etc. Dintre substan?ele organice, o mare importan?? prezint?: fructoza, acidul citric, inozitolul, fosforil-colina ?i fosforil- gliceril-colina. Fructoza este principalul glucid din sperm?. Ea a fost depistat? pentru dat? în sperma de taur; ulterior s-a descoperit ?i în sperma altor specii. Con?inutul de fructoz? a spermei este, la 100ml, în medie de 540mg la taur, 247mg la berbec, 15mg la arm?sar, 12mg la vier. Secretatq yn cea mai mare parte de glandele seminale, fructoza constituie sursa principal? de energie pentru spermi. Secre?ia fructozei este favorizat? de testosteron, iar sinteza ei este condi?ionat? de declan?area unor mecanisme hormonale. Exist? o corela?ie semnificativ? între cantitatea de fructoz? din sperm? ?i procentul de fecunditate ob?inut. Determinarea indicelui de fructoliz? constituie o metod? eficace pentru aprecierea calit??ii spermei. Dintre alte substan?e de natur? glucidic?, în sperm? se g?sesc: glucoza, galactoza, arabinoza, riboza ?i ribuloza. În afar? de fructoz? ?i de celelalte monozaharide sperma con?ine cantit??i însemnate de sorbitol, secretat de glandele seminale. Sorbitolul serve?te, de asemenea, ca surs? energetic? pentru spermi, g?sindu-se în cantit??i care variaz? în limite foarte mari în sperma diferitelor specii: la berbec – 26-120mg/100ml, la taur – 10-136mg/100ml, la vier – 6- 18mg/100ml, la arm?sar – 20-60mg/100ml sperm?. Acidul citric este unul din constituen?ii caracteristici ai spermei, care îndepline?te multiple roluri, cum sunt: activator al fosfatazei alcaline, absolut necesar? în anumite faze ale glicolizei anaerobe; împreun? cu sodiul ?i potasiul, acidul citric contribuie la realizarea presiunii osmotice a lichidului spermatic. Ca ?i fructoza, este secretat în deosebi de glandele seminale, sub influen?a testosteronului. S?rurile acidului citric (citra?ii) sunt elemente ale sistemului-tampon al spermei, de aceea adausul de citrat de sodiu în materialul seminal prelunge?te termenul de viabilitate a spermilor. Sperma diferitelor specii con?ine, în medie, urm?toarele cantit??i de acid citric la 100ml sperma: la taur – 720mg, la vier – 130mg, la berbec – 120mg, la arm?sar – 26mg. Starea de între?inere a animalului influen?eaz? con?inutul de acid citric din sperm? influen?eaz? con?inutul de acid citric din sperm?, ca ?i de celelalte substan?e reduc?toare. Inozitolul s-a descoperit ini?ial în sperma de vier, fiind secretat de glandele seminale, având o asem?nare de structur? cu glucoza ?i fructoza, face s? se presupun? c? ar juca rolul de intermediar chimic între glucide ?i hormonii androgeni. Con?inutul de inozitol, la 100 ml sperm? este: la vier 605-702mg, la taur 63,4mg, la berbec 40mg, la arm?sar 37,5mg. Fosforil-colina ?i gliceril-fosforil-colina constituie con?inutul total al fosforului existent în plasma seminal?. Gliceril-fosforil-colina este secretat?, în principal, de epididim ?i se g?se?te în cantitate destul de mare în sperma tuturor speciilor. În sperm?, gliceril-fosforil-colina se g?se?te ca atare, dar ea este descompus? în elemente mai simple (colin?, fosfoglicerol, glicerol liber) sub ac?iunea enzimelor secretate de aparatul genital femel; din aceste considerente, gliceril-fosforil-colina constituie o surs? de energie pentru spermi dup? depunerea lor în organele genitale femele. Prin determin?ri chimice, s-a constatat prezen?a în sperm? a vitaminelor A,C,D, a vitaminelor din complexul B, a vitaminei PP. Dintre acestea vitamina C este indispensabil? viabilit??ii spermilor, lipsa ei determinând cre?terea procentului de infecunditate. Cantitatea de acid ascorbic în sperm? este cu mult mai mare decât în sânge (4-14mg% în sperm? fa?? de 0,2- 0,4mg% în sânge). În 100g testicul se g?sesc urm?toarele cantit??i de vitamina C: la taur – 29,39mg, la arm?sar 46mg, la iepure 14mg. Sperma con?ine hormoni steroizi elabora?i de testicul. În sperma tuturor masculilor se g?sesc hormoni androgeni, ?i în cantitate mai mic? – hormoni estrogeni, cu excep?ia spermei de arm?sar, unde estrogenii sunt în cantitate mai mare. Lichidul seminal con?ine ?i Prostaglandin? F2alfa în concentra?ii care nu dep??esc 100mg/ml ?i care, prin ac?iunea ocitocic? asupra miometrului, favorizeaz? transportul spermilor în c?ile genitale femele. Atât lichidul spermatic, cât ?i spermii con?in numeroase enzime cu importan?? deosebit?, mai ales pentru activit??ile vitale ale celulelor seminale. Din acestea fac parte: catalaza, fosfatazele, mucinaza, tripsina, hialuronidaza etc. Fosfatazele sunt enzime cu rol important în metabolismul glucidelor. Activitatea fosfatazic? este mai intens? la masculii care beneficiaz? de un regim ra?ional de hr?nire, îngrijire ?i exploatare, în timp ce la animalele subalimentate, extenuate etc. activitatea fosfatazelor este mai redus?, de?i concentra?ia spermei variaz? în limite normale. Fosfataza acid? este secretat? în cea mai mare parte de glanda prostat?, fiind ca ?i fructoza, un indiciu al activit??ii androgene. Fosfataza alcalin?, secretat? îndeosebi de glandele seminale, intervine în procesul de hidroliz? a fructozei. Mucinaza este o enzim? secretat? de glandele anexe ale aparatului genital, cu rol de a lichefia mucusul cervical care, în ultimele ore ale c?ldurilor, este mai vâscos, constituind un mediu nefavorabil pentru înaintarea spermilor depu?i în conductul genital. Tripsina este o enzim? secretat? de glandele anexe, cu ac?iune mucolitic? asupra gelului periovocitar. Se c?se?te în sperma p?s?rilor domestice (cu excep?ia gânsacului), iar la animalele domestice este prezent? numai în sperma de câine. Activitatea tripsinei este asem?n?toare hialurinidazei. Hialuronidaza se formeaz? în epiteliul seminifer al testiculului la animalul adult ?i se g?se?te în spermi, lipsind în plasm?. Cercet?rile efectuate au confirmat ipoteza c? aceast? enzim? se afl? mai ales în capul spermatozoidului. Hialuronidaza faciliteaz? procesul p?trunderii spermatozoidului în ovul prin dislocarea celulelor foliculare care formeaz? coroana radiat?; pentru denudarea ovulului de celulele foliculare este necesar un num?r foarte mare de spermi care s? elibereze o cantitate crescut? de hialuronidaz?. Cunoa?terea compozi?iei chimice a spermei contribuie mult la preg?tirea diluan?ilor care permit men?inerea ?i prelungirea viabilit??ii spermilor în produsul conservat. Morfologia spermului Spre deosebire de celelalte celule din organismul animal, spermii sunt celule flagelate, având atât potenalitate eriditar? patern?, cât ?i proprietatea de a se mi?ca. Pentru prima dat? spermii au fost observa?i în anul 1677 de c?tre studentul Hamm din Leida, în sperma de om, iar doi ani mai târziu game?ii au fost observa?i în sperma animalelor, de c?tre Leuwenhoech. Celula spermatic? la animalele se deosebe?te de ovul ca m?rime, form? ?i mobilitate. Lungimea spermului este de aproximativ de dou? ori mai mic? decât diametrul ovulului, iar volumul gametului mascul este de circa 60000 ori mai mic decât cel al gametului femel. M?rimea spermilor variaz? în limita de 50-80microni. Astfel, la taur ?i berbec lungimea spermului este de 75-80microni, la ?ap – 60-65microni, la arm?sar 50-60microni ?i la vier – 50-55microni. Studiul morfologic al spermilor a fost posibil datorit? colora?iilor vitale, tehnicilor biochimice ?i, îndeosebi microscopiei electronice. Sub aspect morfologic spermul este format din: cap, gât, piesa intermediar?, piesa principal? ?i piesa terminal?. Cele trei piese (intermediar?, principal? ?i terminal?) alc?tuiesc la un loc flagelul sau coada spermului. Capul spermului la mamifere este ovoid, alungit, aplatizat ?i u?or convex, cu grosimea maxim? la baz? ?i îngustat la vârf, având lungimea ?i l??imea de 8-10 microni ?i respectiv – 4-4,5microni la taur, berbec ?i vier, 5-7 ?i respectiv 2,7-4 microni la arm?sar, câine ?i cotoi; grosimea spermilor la toate speciile este de 0,1-0,15 microni. Din punct de vedere al structurilor chimice, capul spermului este format, în special, din nucleoproteide ?i cantit??i mici de proteine libere, lipide ?i s?ruri. Nucleoproteidele con?in acid dezoxiribonucleic (AND) ?i o protein? simpl?, care, în cazul mamiferelor este o histon?, iar în cazul p?s?rilor – o protamin?. Histonele sunt reprezentate de circa 18 aminoacizi, dintre care arginina constituie aproximativ 25%. AND-ul reprezint? circa 55% din substan?a uscat? a capului spermului, iar împreun? cu histonele – 80-83%. În afar? de nucleoproteide capul spermului con?ine ?i lipoproteine (17-20%), care sunt concentrate în special, în acrozom. În componen?a capului intr? mai multe forma?iuni: nucleul, acrozomul, perforatorul, capi?onul sau furoul postnuclear, protuberan?ele bazale, fosa de implanta?ie ?i membrana celular?. Nucleul constituie partea principal? a capului spermului. Cromatina nuclear? con?ine acidul dezoxiribonucleic (43%), care reprezint? depozitul codificat al caracterelor ereditare, printre care figureaz? ?i cele de sex. Partea anterioar? a membranei nucleare constituie membrana intern? a acrozomului ?i formeaz? corpul acrozomului. Aproximativ 60% din suprafa?a nucleului anterior este acoperit de capi?onul acrozomului, care are un perete dublu de 0,1 micorni grosime ?i încorporeaz? substan?a acrozomal?, corpusculii, corpul ?i vacuolele acrozomale. Restul de 40% din nucleu ?i membrana nuclear?, de la zona ecuatorial? spre baza capului este învelit de furoul nuclear. Prin forma sa, acrozomul constituie la conturarea profilului caracteristic al extremit??ii anterioare a capului spermului, pentru fiecare specie în parte. Perforatorul este o forma?iune dens? situat? între membrana nuclear? ?i acrozom. I se atribuie rol în perforarea membranei ovulare în timpul fecunda?iei. Protuberan?ele bazale sunt ni?te forma?iuni semicirculare sau sferice a?ezate în zona posterioar? a capului, în jurul fosei de implanta?ie, respectiv în jurul inser?iei gâtului spermului. Fosa de implanta?ie este o înfundare hemisferic? a p?r?ii posterioare a nucleului, în care se g?se?te implantat? extremitatea apical? a filamentului axial al cozii spermului. Membrana multistrat celular? acoper? complet capul, corpul ?i coada spermului, membrana extern? a acrozomului putându-se deta?a spontan în coada epididimului la masculi cu absen?? sexual? îndelungat?; prin ruperea membranei celulare ?i a membranei externe a înveli?ului acrozomului în zona ecuatorial? se elibereaz? hialuronidaza necesar? penetr?rii ovulei. Gâtul reprezint? piesa de leg?tur? dintre capul ?i coada spermului. Este o forma?iune dintre capul ?i coada spermului. este o forma?iune foarte scurt? dispus? între centriolul proximal ?i jum?tatea anterioar? a centriolului distal. Teaca mitocondrial? de 0,1 microni î?i afl? originea în granulele bazale ale capului, care genereaz? o structur? mitocondrial? dublu spiralat? în sensul acelor de ceasornic, care se continu? în piesa intermediar? pân? la inelul terminal Jensen. În structura piesei intermediare, cu lungimea de 10-15 microni, intr? fibrele filamentului axial care sunt dispuse astfel: 2 fibrile centrale, 9 fibrile sub?iri care constituie cercul intern ?i 9 fibrile groase formând cercul extern. Filamentul axial este îmbr?cat de o c?ma?? mitocondrial?, dispus? sub forma unui filament spiralat dublu. La exterior se g?se?te o membran? bogat? în lipide. Aceasta provine din protoplasma celular?, în special din resturile aparatului Golgi, grupate ini?ial la nivelul gâtului. Treptat protoplasma se distribuie de-a lungul piesei intermediare; acest proces are loc în timpul tranzitului epididimar ?i constituie unul din fenomenele importante ale matur?rii spermului. În cazul când nu se produce acest? disperare protoplasma grupat? la nivelul gâtului sau piesei intermediare, constituie pic?tura protoplasmatic?. Prezen?a pic?turii protoplasmatice este un indiciu al imaturit??ii spermului. Piesa intermediar? este constituit? în cea mai mare parte din substan?e lipoproteice. În ea se g?sesc grupate majoritatea enzimelor spermului. Piesa intermediar? furnizeaz? energia necesar? proceselor metabolice din spirala mitocondrial?. Piesa principal? sau coada propriu-zis? (lung? de 35-45 microni ?i groas? de 0,4-0,8 microni) este delimitat? de inelul lui Jensen, situat la jum?tatea extern? a centriolului distal, ?i distal de piesa terminal?. Fibrele din coada spermului, repartizate tot dup? formula 2+9+9 sunt acoperite de un înveli? fibrilar spiralat alc?tuit dintr-o pereche helicoidal? cu mai mult de 400 de înf??ur?ri. Piesa terminal? are 3-4 microni lungime ?i este constituit? din por?iunea terminal? a fibrelor acoperite cu membrana celular? ?i din care lipse?te înveli?ul spiralat fibrilar al cozii spermului. Coada spermului con?ine lipoproteine, proteine simple ?i lipide (circa 23%). În compozi?ia lipidelor intr? fosfolipide (73,3%), colesterin (14,5%), gliceride (9,6%) ?i cear? (2,6%). Dintre substan?ele minerale cele mai importante sunt fosforul, care ocup? 2,7% din substan?a uscat? a spermului, sodiul, potasiul, calciul, magneziul ?i sulful. Mi?carea, fenomenul fiziologic caracteristic spermului, este rezultatul contractilit??ii fibrelor din filamentul axial. Rolul cel mai important îl au fibrele din cercul extern. Se sus?ine, c? punctul de plecare al contractilit??ii se afl? în granulele bazale de la nivelul gâtului. Energia este furnizat? de moleculele mici, care se distrug în procesul de contractilitate ?i sunt ref?cute de mitocondriile filamentului axial. Propriet??ile biologice ale spermei Reu?ita îns?mân??rilor artificiale este legat? de viabilitatea ?i capacitatea fecundant? a spermei, care, la rândul s?u, este asigurat? de propriet??ile biologice ale materialului seminal. Principalele caracteristici biologice ale spermei sunt: mobilitatea aglutinarea ?i metabolismul spermilor. Mobilitatea reprezint? una din caracteristicile principale ale spermilor, prin care ace?tia se deosebesc de celelalte celule ale organismului. Mobilitatea reprezint? un factor indispensabil viabilit??ii spermilor. Mobilitatea ?i viabilitatea spermilor necesit? utilizarea energiei chimice ?i transformarea ei în energie biologic?. Mi?carea spermului în baza energiei biologice, se datoreaz? por?iunii sale terminale, care are o structur? similar? ciliatelor ?i flagelatelor. Mi?carea game?ilor este determinat? de contrac?iile cozii (flagelului) ?i de rotirea spermului în jurul axei sale longitudinale. Prin contrac?iile cozii se asigur? mi?carea de avansare, iar capul, prin forma sa u?or exavat? (convex?) determin? rotirea în jurul axei sale longitudinale. În felul acesta, spermul execut? mi?carea de «sfredelire ?i înaintare». Spermii pot realiza trei feluri de mi?c?ri: . de înaintare sau rectiline . circular? sau «în manej» . de pendulare sau vibratoare Pentru mamifere ?i p?s?ri mi?carea de înaintare este considerat? normal?, pe când mi?c?rile circular? ?i vibratoare sunt anormale. La aprecierea spermei se ?ine seama îndeosebi de mobilitatea spermilor determinat? de viteza cu care ace?tia înainteaz? în câmpul microscopic, precum ?i de procentul de spermi capabili s? execute aceast? mi?care. Viteza de înaintare a spermiilor variaz? în func?ie de specie, de intervalul de timp când se examineaz? sperma dup? recoltare, de pH-ul spermei de temperatura mediului ambiant etc. pe specii, viteza medie de înaintare pe minut este urm?toarea: la arm?sar – 5,22 mm, la taur – 4,02 mm, la berbec – 3 mm, la câine – 2,08 mm. Aceste date sunt posibile la un pH al spermei caracteristic spermei ?i la temperatura obi?nuit? a organismului animal (37-38(C). Aglutinarea spermilor const? în alipirea sau încleierea acestora, sub form? de rozet? sau dezordonat? ca urmare a diminu?rii sau pierderii totale a sarcinii electrice negative. Aglutinarea este reversibil?, în cazul când spermii se reunesc în form? de rozet?, alipindu-se numai de capul, iar mobilitatea cozii este p?strat? ?i ireversibil?, când game?ii se alipesc de toat? suprafa?a celular? ?i r?mân imobiliza?i (aglutinare dezordonat? sau total?). Sc?derea sau absen?a sarcinii electrice negative are loc la apari?ia în sperm? a particulelor înc?rcate cu sarcin? electric? pozitiv?. Aglutinarea spermilor se produce mai ales la cre?terea concentra?iei ionilor de hidrogen ca urmare a acumul?rii în mediu a acidului lactic. Astfel, într-un mediu cu aciditate sc?zut? (pH 5-6,4) spermii se adun? sub form? de rozet?, iar când aciditatea este mai mare se produce aglutinarea dezordonat? (total?) a spermilor ?i ace?tea nu mai fac mi?c?ri. Aglutinarea spermilor apare u?or în prezen?a ionilor metalelor polivalente, precum ?i sub ac?iunea aglutininelor spermatice, prezente în materialul seminal ?i în vaginul femelei. Formarea aglutininelor spermatice este reac?ia organismului femel la p?trunderea parenteral? a proteinelor spermatice. Prin urmare, la femelele tinere, nulipare aglutininele lipsesc sau sunt într-o cantitate mic?, pe când la femelele îns?mân?ate ?i mai ales la cele multipare aglutininele sunt în cantit??i mari. Posibilitatea aglutin?rii spermilor trebuie luat? în considerare ?i la utilizarea diluan?ilor lapte- ou sau la ad?ugarea în diluan?i a plasmei sanguine. Aglutinarea spermilor poate fi prevenit? prin reac?ia de antiaglutinare. În condi?ii naturale, în conductul genital femel aglutinarea spermilor este prevenit? de antiaglutininele, care se con?in în lichidul folicular al ovarului ?i în sperma masculului (în secre?ia prostatic?). Datorit? acestor particularit??i aglutinarea spermilor la animalele s?n?toase se înregistreaz? rar. Metabolismul Reprezint? procesul biologic fundamental prin care se asigur? energia necesar? mobilit??ii ?i viabilit??ii spermilor. Substan?ele energetice se g?sesc în spermi sau în plasma seminal?, ceea ce demonstreaz? existen?a a dou? surse energetice. Astfel, s-a demonstrat c? produsele metabolice se produc atât la nivelul spermilor, cât ?i în plasma seminal?. Spermii pot utiliza energia chimic? necesar? mobilit??ii ?i viabilit??ii în mediul anaerob, dar ?i în cel aerob. Metabolismul în mediul aerob. La baza metabolismului aerob st? mecanismul glicolitic. El se caracterizeaz? prin activitate respiratorie intens? înso?it? de diminuarea progresiv? a fructozei ?i apari?ia în sperm? a acidului lactic. În mediul aerob spermii folosesc ca substrat energetic glucidele ?i în primul rând, fructoza. Ca rezultat al metabolismului apare acidul lactic. O parte din fructoz? este oxidat? pân? la stadiul de CO2 ?i H2O. Rezult? c? în condi?ii de aerobioz? spermii manifest? ?i activitate respiratorie (consum de oxigen), a c?rei intensitate depinde în mare m?sur? de concentra?ia spermei. Astfel, volumul de oxigen (mm3) consumat în decurs de o or? la temperatura de 20(C de c?tre 100 milioane de spermi variaz? în func?ie de specie: La taur – 3,4 La berbec – 8,4 La arm?sar – 4,3 La vier – 7,2 Coborârea temperaturii spermei pân? la 10(C reduce intensitatea activit??ii respiratorii de 2 ori. La temperatura de 0(C activitatea respiratorie a spermilor se manifest? foarte slab. Cre?terea acidit??ii mediului inhib? respira?ia, iar alcalinizarea mediului o intensific?. Spermii u?or oxideaz? ?i sorbitolul, secretat de glandele seminale. Acesta serve?te, de asemenea, ca surs? energetic? pentru spermi. În anumite cantit??i sorbitolul în spermi se formeaz? din fructoz? ?i glucoz?. Deoarece fructoza se con?ine în cantit??i mai mari în sperma rumeg?toarelor ?i cantitatea de sorbitol este mai mare în sperma acestor reproduc?tori: la taur – 10-136 mg%, la berbec – 26-120 mg%, la vier – 6-18 mg% ?i la arm?sar 20-60 mg%. Activitatea respiratorie la spermi se produce datorit? enzimelor în special sub influen?a citocromoxidazei. În prezent în sperm? a fost descoperit întregul complex de fermen?i oxidan?i. Cantitatea enzimelor din sperm? variaz? în func?ie de specie: cantitatea enzimelor din sperma de arm?sar ?i vier este de câteva ori mai mare decât din sperma rumeg?toarelor. De obicei, în procesul de metabolism, spermii folosesc substan?ele energetice (zah?rurile) care se g?sesc în plasma seminal?; în cazul epuiz?rii rezervelor din sperm?, game?ii folosesc fosfolipidele care constituie principala surs? de energie intracelular?. Mai mult se utilizeaz? fosfolipidele din sperma berbecului, probabil de aceea c? în sperma acestuia rezervele de zah?r se epuizeaz? în 3-6 ore. Etapele mecanismului fosfolipidic decurg dup? urm?toarea schem? general?: - degradarea hidrolitic? a fosfolipidelor; - oxidarea acizilor gra?i. Acest tip de metabolism în care se folosesc numai substan?e energetice intracelulare, denumit ?i metabolism endogen, nu este înso?it de formarea acidului lactic. Spermii sunt celule care fac parte din anaerobii facultativi, adic? game?ii se pot mi?ca atât în condi?ii de aerobioz?, cât ?i în condi?ii de anaerobioz?. În sperma masculilor de tip vaginal de îns?mân?are natural? (taur, berbec) se con?in cantit??i importante de zaharuri (pân? la 1500 mg%), pe când în sperma reproduc?torilor de tip uterin de mont? natural? se eviden?iaz? numai urme de zah?r, de aceea spermii la aceste specii nu sunt capabili, sau manifest? o capacitate slab? de glicoliz?. Metabolismul în mediul anaerob. În condi?ii de anaerobioz?, substratul energetic al spermilor este preluat numai din mediul ambiant, adic? din plasma seminal?. Ca ?i în mediul aerob, spermii folosesc ca substrat energetic monozaharidele: fructoza, glucoza ?i manoza, rolul cel mai important avându-l fructoza. Între glicoliza aerob? ?i anaerob? exist? urm?toarea deosebire esen?ial?: în glicoliza aerob? o parte din acidul lactic rezultat prin descompunerea monozaharidului este oxidat? mai departe pân? la ob?inerea de H2O ?i CO2, constituind prin aceasta o surs? de energie suplimentar?, care duce la sc?derea consumului de monozaharide; în glicoliza anaerob? acidul lactic, care constituie produsul final al glicolizei, nu mai sufer? în continuare procesul de oxidare. În sperma animalelor domestice, eliberarea de energie se face pe baza proceselor oxidative ?i glicolitice. La taur, berbec ?i ?ap, fiindc? sperma este bogat? în glucide ?i s?rac? în electroli?i, au loc ambele procese (de intensitate egal?). La arm?sar, vier ?i câine, specii la care sperma este s?rac? în glucide ?i bogat? în electroli?i, predomin? procesele oxidative. Intensitatea mecanismului glucolitic este mai mare la un pH de 7,6; în cazul acidul?rii mediului pân? la pH 6,4 sau la alcalinizarea acestuia procesul de glicoliz? sl?be?te. Principalul glucid din sperm? este fructoza. Secretat? în cea mai mare parte de glandele seminale ea constituie sursa principal? de energie pentru spermi. De aceea, în spermii, care se g?sesc în canalele ?i epididimul testicular procesul de fructoliz? nu are loc. La ad?ugarea în sperm? a glucozei coeficientul de respira?ie cre?te, ceea ce denot? intensificarea utiliz?rii zah?rului de c?tre spermi. Spermul este o celul? cu permeabilitate ridicat? ?i permite trecerea din plasm? a zah?rului, de aceea includerea în compozi?ia mediilor de dilu?ie a zah?rurilor prelunge?te viabilitatea game?ilor, prevenind totodat? epuizarea rezervelor energetice proprii. Prin membrana celular? a spermului u?or trece glucoza sau fructoza, mai greu trec dizaharidele ?i este impermebil? pentru zaharuri fosforilate. Din problemele complicate ale metabolismului spermilor, pentru aplicarea practic? a îns?mân??rilor artificiale este important c? game?ii mamiferelor în mediul ambiant sunt capabili s? consume oxigen ?i glucoz?, iar în cazul prezen?ei zah?rului ace?tea pot tr?i ?i se mi?ca ?i f?r? oxigen. Astfel, în condi?ii de anaerobioz? spermii tr?iesc mai mult decât în prezen?a oxigenului. Pe aceast? capacitate a spermilor se bazeaz? metoda de p?strare a spermei sub un strat de ulei de vazelin?, care limiteaz? aera?ia, iar prin urmare ?i procesele de oxidare. Odat? cu acumularea acidului lactic spermii trec într-o stare de anabioz?; la alcalinizarea mediului ?i ridicarea temperaturii mobilitatea game?ilor se restabile?te. Anabioza acid? poate fi folosit? la conservarea spermei. Trecerea spermilor în st?ri de anabioz? permite m?rirea termenului de p?strare a spermei în afara organismului pân? la câteva zile. Prin înc?lzire sau alcalinizarea mediului spermii se scot din starea de anabioz?. Dup? cum am men?ionat mai sus, una din caracteristicile principale ale spermilor este mobilitatea, adic? capacitatea de a se mi?ca activ pe baza energiei provenit? din mecanismul glicolitic ?i activitatea respiratorie. Pentru a se mi?ca, spermii necesit? acid adenozin-trifosforic (ATP). Sperma taurilor fertili con?ine 7-11 mg% de ATP. Sc?derea nivelului de ATP pân? la 3 mg% reduce fecunditatea spermilor. Prin procesele de fructoliz? are loc transformarea fructozei ce duce la apari?ia unei importante cantit??i de energie chimic?. Aceasta se acumuleaz? sub form? de ATP, care ulterior, prin desfacerea leg?turilor macroergice, furnizeaz? energie pentru contractarea cozii spermului. În coada spermului a fost pus? în eviden?? spermozina, analog al actomiozinei din mu?chi. Sub ac?iunea spermozinei, care are propriet??i enzimatice se desfac leg?turile macroergice ale ATP, din care apar acidul adenozin-difosforic ?i acidul fosforic; în rezultatul acestui proces spermii sunt asigura?i cu energie. Activitatea enzimatic? a spermozinei este optim? la nivelul pH-ului de 8,3, de aceea, alcalinizarea spermei intensific? mobilitatea spermilor. Adaosul de ATP în sperm? nu modific? mobilitatea spermilor deoarece membrana celulei spermatice nu las? s? treac? acidul adenozin-trifosforic. Glucoza, ad?ugat? la sperm?, amelioreaz? procesul de glicoliz?, iar prin urmare, ?i activitatea respiratorie a spermilor, men?inându-se astfel mobilitatea lor. Raportul dintre intensitatea proceselor de glicoliz? ?i activitatea respiratorie a spermilor la animalele domestice determin? dou? tipuri de sperm?: - Sperm? care con?ine cantit??i mai mari de zaharuri ?i slab asigurat? cu enzime cito-respiratorii. Spermii sunt capabili de glicoliz? ?i activitate respiratorie în m?suri egale. A?a tip de spermi este caracteristic pentru tauri, berbeci ?i ?api; - Sperm? care con?ine doar urme de zah?r, în schimb este bine asigurat? cu fermen?i cito-respiratori. Predomin? procesele de activitate respiratorie; datorit? con?inutului redus de zaharuri se cheltuie în scopuri energetice, cu preponderen?? lipidele. Este caracteristic? arm?sarilor, vierului ?i câinelui. Ac?iunea asupra spermilor a factorilor de mediu Deoarece o mare varietate de factori fizico-chimici ?i biologici afecteaz? grav viabilitatea spermilor, la prelevare ?i prelucrarea materialului seminal trebuie s? se cunoasc? ac?iunea asupra game?ilor a diferitor factori de mediu, cum ar fi: temperatura, lumina, presiunea osmotic?, reac?ia mediului, flora bacterian? etc. Temperatura. Viabilitatea ?i mobilitatea optim? a spermiilor se men?ine o anumit? perioad? de timp la temperatura fiziologic?, de 37-38(C. Ridicarea temperaturii pân? la 40(C asigur? activizarea mobilit??ii game?ilor, îns? brusc se reduce termenul de viabilitate al spermilor. La temperatura de 45(C game?ii mor datorit? coagul?rii proteinelor spermatice. Coborârea treptat? a temperaturii reduce activitatea cinetic? a celulelor spermatice, deoarece are loc inhibarea (diminuarea) proceselor de respira?ie ?i glicoliz?. La temperatura de 15(C mi?carea spermiilor devine vibratorie, iar dup? r?cirea pân? la +5(C mi?carea game?ilor înceteaz? – apare anabioza termic? a spermiilor. Exist? o rela?ie invers propor?ional? între temperatura ?i termenul de p?strare a viabilit??ii spermiilor. R?cirea spermei într-un interval de timp scurt, precum ?i trecerea brusc? de la temperaturi ridicate la temperaturi coborâte provoac? la spermi ?ocul termic (frigorific), exprimat prin pierderea capacit??ii fecundative de c?tre game?i, apari?ia formelor teratologice de spermi ?i chiar moartea acestora. Exist? mai multe teorii ?i ipoteze referitoare la producerea ?ocului termic, îns? nici una nu elucideaz? complet mecanismul apari?iei acestuia. Se consider? c? un rol important în acest sens îl au procesele de osmoz? ?i difuzie din sperm?. Cu cât aceste procese decurg mai lent, cu atât manifest?rile ?ocului sunt mai atenuate. ?ocul termic se manifest? deja la temperatura de +25-20(C, îns? spermii sunt mai sensibili fa?? de acest fenoment la r?cirea spermei proasp?t recoltat? mai jos de +18(C. De aceea, în sala de recolt?ri ?i în laboratorul unde se lucreaz? cu sperma, temperatura nu trebuie s? fie sub limita de +18(C. Posibilitatea apari?iei ?ocului termic trebuie luat? în seam? mai ales la prelucrarea spermei de taur ?i berbec, care datorit? volumului mic al ejaculatului, se r?ce?te mai repede. În practica îns?mân??rilor artificiale, pentru atenuarea ?ocului termic se folose?te g?lbenu?ul de ou de g?in?. Lecitina, con?inut? în g?lbenu?, se absoarbe la suprafa?a game?ilor ?i formeaz? o pelicul?, care protejeaz? membrana celular? a spermiului ?i îl face s? reziste la ac?iunea ?ocant? a frigului. Alt? metod? de prevenire a ?ocului termic este coborârea treptat? a temperaturii pân? la +4-2(C, care face posibil? adaptarea spermiilor la regimul de temperatur? dat. Punerea spermiilor în condi?ii de anabioz?, prin crearea unor temperaturi sc?zute, st? la baza conserv?rii materialului seminal prin refrigerare sau congelare. Dup? reanimare, prin ridicarea temperaturii, game?ii î?i restabilesc mobilitatea ?i capacitatea fecundant?. Lumina. Razele solare directe omoar? spermii în timp de 20-40 minute. Lumina difuz? nu influen?eaz? viabilitatea game?ilor. Prin urmare, la prelevarea ?i procesarea materialului seminal se evit? ac?iunea asupra ejaculatelor, a razelor solare directe. Reac?ia mediului. Este proprietatea fizico-chimic? a spermei care reprezint? gradul de aciditate sau concentra?ia ei în ioni de hidrogen. Între pH-ul spermei, concentra?ie ?i metabolism exist? o strâns? corela?ie. Astfel în sperma deas? de berbec ?i taur pH-ul are tendin?? de aciditate (6,6-6,9), ca rezultat al metabolismului cumulat în acid lactic al spermiilor, în timp ce la sperma rar? de arm?sar ?i vier pH-ul este u?or alcalin (7,0-7,9), din cauza num?rului redus de game?i care elibereaz? mai pu?in acid lactic. Glucoza este considerat? ca surs? principal? de energie a spermiilor atât în mediul aerob cât ?i în cel anaerob; la sperma cu o concentra?ie ridicat? în fructoz? se constat? diminuarea într-un timp foarte scurt al pH-ului dat de acumularea acidului lactic: la valoarea pH-ului de 6,3-6,4 apare anabioza acid? a spermiilor. Acest principiu este pus la baza conserv?rii spermiilor. Acest principiu este pus la baza conserv?rii spermei la temperatura camerei (+16-18(C) ?i în medii u?or acide (prin barbotarea mediilor cu CO2). Cre?terea în continuare a acidit??ii (pH<6,2) datorit? acumul?rii ionilor de hidrogen determin? moartea spermiilor prin distrugerea tegumetnului lipoproteic, dispari?ia sarcinii electrice negative ?i aglutinarea acestora. Deplasarea pH-ului în sensul alcaliniz?rii, ini?ial activizeaz? mobilitatea game?ilor, iar mai târziu ace?tea mor. Carbona?ii, fosfa?ii ?i citra?ii sunt elementele care formeaz? sistemul tampon al spermei, datorit? c?ruia game?ii sunt capabili s? reziste o anumit? perioad? de timp la modific?rile pH-ului. Presiunea osmotic?. Presiunea osmotic? a spermei este constant? ?i se apropie de cea a sângelui. Plasma seminal? este izotonic? cu aceea a spermiului, întrucât presiunea osmotic? a ei este egal? cu presiunea osmotic? din interiorul gametului. Spermii sunt foarte sensibili fa?? de modific?rile presiunii osmotice, adic? fa?? de concentra?iile substan?elor din lichidul în care se g?sesc. De aceea, este necesar s? se ?in? seama la stabilirea mediilor de dilu?ie, întrucât modificarea acestora spre hipotonie sau spre hipertonie, fa?? de presiunea osmotic? a plasmei seminale, duce la mic?orarea viabilit??ii ?i la moartea spermiilor. Indiferent de situa?ie, se impune ca diluan?ii pentru conservarea spermei s? fie izotonici cu spermii ?i ca acestea s? nu vin? în contact cu apa. Pentru sperm? sunt izotonice solu?iile de clorur? de sodiu de 1%, bicarbonat de sodiu de 1%, citratul de sodiu de 3%, glucoza de 6,4% etc. Flora microbian?. Exist? o corela?ie direct? între gradul de contaminare a spermei cu microbi ?i fungi, calitatea materialului seminal ?i fecunditatea (rata concep?iei) la animale. În condi?ii naturale, la reproduc?torii s?n?to?i, în tubii seminiferi, canalul epididimar, canalul deferent ?i por?iunea incipient? a uretrei microorganismele lipsesc. Îns?, datorit? contactului pe care sperma o are, în timpul ejacul?rii cu diferite segmente ale aparatului urogenital sau cu diferite aparate ?i instrumente în timpul examin?rii ?i prelucr?rii, la care se poate ad?uga influen?a atmosferei s?lilor de recoltare, este imposibil de a se ob?ine un material seminal steril. Ñòðàíèöû: 1, 2 |
|
© 2008 |
|